Etimologic, cuvântul „paranoia” derivă din limba greacă și înseamnă para = alături, noia = judecată. Termenul a fost creat de Vogel, în 1782, și întrebuințat în 1818 de Heinroth, care a descris un delir, iar semnificația lui actuală i-a fost atribuită ulterior, în 1888, de către Mendel, pentru a numi „nebunia sistematizată”. Școala germană are un rol important în determinarea nosologică a paranoiei. Schnell și Sander descriu „paranoia primară”, înțelegând prin aceasta un delir sistematizat fără slăbire intelectuală. Mendel a...

În opoziție cu starea de veghe, caracterizată prin activismul și luciditatea psihicului și identificabilă cu conștiința, somnul poate fi definit ca o stare reversibilă a organismului, care se asociază cu scăderea până la dispariție a reacțiilor adaptative superioare, a relațiilor și reacțiilor senzorio-motorii cu și față de mediul înconjurător. Este starea în care omul rămâne complet lipsit de apărare. „Faptul că orice ființă superior organizată acceptă acest risc pentru o parte considerabilă a vieții sale sugerează presupunerea că somnul trebuie...

În psihanaliză, termenul „complexul Oedip” desemnează ansamblul investirilor amoroase și ostile pe care copilul le realizează asupra părinților în timpul fazei falice. S. Freud a identificat foarte devreme manifestările complexului Oedip și le-a măsurat importanța atât în viața copilului, cât și în inconștientul adultului. „Am aflat în mine, ca și peste tot în altă parte”, îi scrie el lui W. Fliess în 1897, „sentimente de iubire față de mamă și de gelozie față de tată, sentimente care sunt, cred eu,...

Există oameni care fac orice ca să iasă în evidență. De aceea, ei au un comportament teatral, cu aspect artificial, iar în limbaj de specialitate li se spune histrionici. La greci și la romani, cuvântul „histrion” desemna actorul de comedie care făcea publicul să râdă. Trăsătura definitorie pentru persoanele histrionice este nevoia permanentă de a se afla în centrul atenției. Histrionicii fac orice ca să atragă atenția și să fie apreciați de anturaj; adesea inventează întâmplări sau creează „scene” în...

În peisajul vast al gândirii occidentale, puține figuri au avut un impact atât de profund și de controversat ca Sigmund Freud. Acest medic neurolog și psiholog austriac a revoluționat modul în care înțelegem mintea umană, deschizând noi orizonturi în explorarea inconștientului și a motivațiilor ascunse care ne ghidează acțiunile și gândurile zi de zi. Născut în 1856, într-o familie evreiască din Freiberg, Austria, astăzi parte a Cehiei, Freud a crescut într-un mediu intelectual stimulant, care i-a cultivat curiozitatea neobosită față...

Trăim într-o societate dominată de frică. Zgomotul unor pași auziți seara tîrziu ne face să încuiem ușile mașinii, să ne ascundem geanta și să plănuim cum să scăpăm dacă s-ar întîmpla ce este mai rău. Dar adevărul este că e mult mai probabil ca agresiunea să vină de la o persoană apropiată decît de la un străin care trece pe stradă. Se întîmplă foarte adesea ca o femeie să se implice puternic într-o relație cu mult înainte ca partenerul să...

Fiind la origine un moștenitor spiritual al lui Freud, Carl Jung (1875-1961) și-a dezvoltat propria teorie a personalității, care se diferențiază în mare parte de psihanaliza ortodoxă. Asociat cu Freud începând din 1907, Jung nu a fost în totalitate un discipol necritic al acestuia, iar în momentul când a început să-și exprime propriile noțiuni neortodoxe, a devenit inevitabilă separarea lor în două tabere, în 1913. Primul punct asupra căruia Jung a avut de adus completări și chiar revizuiri este natura...

Comunicarea poate fi definită ca un proces și ansamblu de comportamente care servesc la producerea, transmiterea și receptarea de informații prin intermediul unor sisteme simbolice împărtășite și definite social. Pentru unii, comunicarea implică recunoașterea reciprocă a intențiilor: în acest caz, se face diferența între semnificația mesajului și intenția de comunicare. De asemenea, nu există comunicare decât atunci când comportamentele implicate se înscriu într-o organizare socială. Afară de psihologie, numeroase discipline concură la studiul comunicării: etologia, neuropsihologia, științele limbajului, inteligența artificială...

Nu toate familiile au același nivel de sănătate emoțională. O modalitate de a măsura starea de bine dintr-o familie este scala Beavers a funcționării familiale, numită astfel după creatorul ei, psihiatrul Robert Beavers. Familia este un sistem de relații emoționale, iar scala Beavers identifică cinci stadii de dezvoltare și modalități de relaționare într-o familie. Iată o clasificare a tipurilor de familie, bazată pe acest instrument: Nivelul 5: Familia în suferință Este vorba despre un sistem familial disfuncțional și perturbat. Acesta...

Temperamentul desemnează un stil constituțional de comportament care manifestă o anumită constanță în funcție de împrejurări și în decursul timpului. Originile și natura diferențelor individuale de dezvoltare socială și emoțională devin din nou o preocupare importantă pentru psihologi, după o jumătate de secol de dezinteres. Noua abordare a studiului temperamentului respinge vechile clasificări fixiste, cum ar fi tipologiile lui R. Le Senne, G. Heymans, E. Wiersma etc., care nu luau în considerare nici evoluția legată de vârstă, nici rolul experienței,...

Hipnoza poate fi definită ca o stare modificată a conștiinței provocată la sugestia altei persoane, numită „hipnotizator”, caracterizată prin: o susceptibilitate crescută la influența hipnotizatorului; o diminuare a reactivității la alte influențe. Transa hipnotică este provocată cu ajutorul unei proceduri numite „inducție hipnotică”, formată dintr-o serie de instrucțiuni și sugestii. Contrar credințelor obișnuite, hipnoza nu este o stare de inconștiență sau somn; în cursul transei hipnotice, subiecții rămân conștienți și își pot concentra atenția. Ceea ce deosebește transa hipnotică de...

Despre dragoste s-au scris, de-a lungul vremii, mii de pagini și mii de cântece. Subiectul a fost disecat până la saturație în cărți, filme, poezii și piese de teatru. Adesea, dragostea a fost considerată sentimentul cel mai înalt de care poate fi capabilă o ființă umană, ceva ce ne ridică deasupra condiției biologice și ne apropie de îngeri. Alteori, a fost tratată ca o stare de nebunie temporară, o alterare gravă a capacității de judecată. Îndrăgostitul vede hipertrofiate calitățile persoanei...