Caracterizată ca “psihologie socială a creativităţii”, noua perspectivă de abordare (D. K. Simonton, 1974, The Social-Psychology of Creativity”) sintetizează demersurile ce au ca scop surprinderea factorilor micro şi macrosociali, ale căror concentrare şi interacţiune favorizează productivitatea creatoare în diferite domenii (tehnice, artistice, ştiinţifice, politice etc. ).