Există oameni care fac orice ca să iasă în evidenţă. De aceea ei au un comportament teatral, cu aspect artificial şi în limbaj de specialitate li se spune histrionici. La greci şi la romani cuvîntul „histrion” desemna actorul de comedie care făcea publicul să rîdă.

De-a lungul timpului s-a observat că atunci cînd se strîng în grupuri dezordonate oamenii au tendinţa să fie mai agresivi şi să se angajeze mai frecvent în comportamente antisociale. Suporterii echipelor de fotbal sunt cunoscuţi pentru violenţa pe care o manifestă şi pentru actele lor de vandalism.

În popor circulă vorba “Banii n-aduc fericirea” şi cu toţii ştim că nu este adevărat. Pentru că, aţi văzut vreodată un sărac fericit? Eu n-am văzut, deşi se spune că există. Oricum, dacă există oameni sărcaţi care sunt fericiţi aceia sunt foarte rari.

În zilele noastre se vorbeşte mult despre noncoformism: nimeni nu vrea să accepte că s-ar conforma opțiunilor grupului din care face parte. Există chiar o presiune spre a nu fi conformist: cei care sunt percepuţi a fi prea ascultători nu se bucură de prestigiu în societatea noastră.

Spre deosebire de alte tulburări anxioase, în care teama este difuză şi uneori persoana nici nu ştie de ce anume se teme, în fobii obiectul fricii este bine delimitat şi cunoscut. Persoana se poate teme de anumite animale (caini, serpi, broaste), de fenomene naturale (traznet, furtuna) sau de unele situaţii (transportul public, zborul cu avionul, condusul masinii).

O zicală veche spune: „Nu poţi să îţi alegi rudele dar poţi să îţi alegi prietenii”. Asta e bine, pentru că uneori prietenii se dovedesc a fi nu fi deloc prieteni. Prietenii pot fi minunaţi în anumite situaţii, dar unii dintre ei se dovedesc a fi pînă la urmă nocivi.