În zilele noastre se vorbește mult despre nonconformism: nimeni nu vrea să accepte că s-ar conforma opțiunilor grupului din care face parte. Există chiar o presiune spre a nu fi conformist: cei care sunt percepuți a fi prea ascultători nu se bucură de prestigiu în societatea noastră.
Chiar dacă toți ne considerăm nonconformiști, o serie de cercetări de psihologie au arătat că opiniile grupului din care facem parte ne influențează profund punctele de vedere.
În 1951, Solomon Asch a realizat următorul experiment: le-a arătat unor subiecți două linii inegale ca mărime și le-a cerut să indice care dintre ele este la fel de lungă cu o a treia. Cu toate că diferența între cele două linii era mare, încât era simplu de indicat care dintre ele este identică cu a treia, 32% dintre subiecți au răspuns greșit. Dar acest rezultat bizar a fost obținut într-o singură situație: când subiectul care trebuia să răspundă se afla într-un grup de complici ai experimentatorului, care dădeau în mod sistematic răspunsuri greșite.
Deci opiniile grupului ne influențează judecățile chiar și când avem de comparat două linii care sunt, în mod evident, diferite ca lungime. Ce să mai vorbim de opiniile politice, sociale sau religioase!
Explicații
Cercetătorii au încercat să își explice acest rezultat. După experiment, subiecții au fost întrebați de ce au dat răspunsuri în mod evident greșite și au răspuns că dezacordul cu ceilalți le-a provocat incertitudine și nesiguranță. Unul dintre motivele pentru care au dat cu voce tare răspunsuri greșite a fost evitarea dezaprobării sociale.
Studiile ulterioare au arătat că există două motive pentru care opiniile grupului din care facem parte ne influențează propriile judecăți.
În primul rând, oamenii au oroare de incertitudine și ambiguitate: atunci când ne aflăm într-o situație incertă, de obicei imităm fără să ne dăm seama opinia cea mai frecventă în grup. Chiar dacă este un punct de vedere aberant, ni-l vom însuși pentru a evita incertitudinea și a fi în consens cu grupul. Este ceea ce popular se numește spirit de turmă.
În al doilea rând, s-a constatat că oamenilor le este teamă să afișeze opinii care contravin opiniei generale a grupului din care fac parte. Asta deoarece grupul îi „pedepsește” pe membrii care au opinii neconforme cu opinia grupului prin excludere. Excluderea poate fi parțială sau totală, definitivă sau temporară. Dar nimeni nu vrea să fie exclus din grup, chiar dacă nu ne dăm seama de asta. Avem nevoie să fim integrați în grupuri, să fim acceptați și simpatizați, nu excluși.
Conformismul nu este însă uniform. Cel care se conformează normelor grupului poate să ajungă să creadă cu adevărat în opinia pe care o susține sau poate afișa un punct de vedere conformist, dar în sinea lui să creadă altceva. Există, deci, un conformism de complezență, care apare când oamenii adoptă o opinie pentru a evita conflictul cu grupul din care fac parte, dar în sinea lor continuă să gândească altceva.
Dar când se găsesc în situații ambigue și opinia grupului le oferă un reper, conformismul se interiorizează. Oamenii chiar cred în ceea ce spun.
Ce influențează conformismul
- Sexul
S-a speculat multă vreme că femeile sunt mai conformiste decât bărbații. Astăzi, acest punct de vedere este mai nuanțat. Femeile sunt mai conformiste în sarcinile în care bărbații sunt considerați experți. De asemenea, bărbații sunt mai conformiști atunci când cred că nu îi vede nimeni decât atunci când se simt supravegheați. Bărbații sunt, deci, mai preocupați decât femeile să lase impresia că sunt nonconformiști.
- Țara de proveniență
O serie de studii au arătat că persoanele originare din Europa și din America de Nord sunt mai puțin dependente de opiniile grupului decât cele care provin din Africa sau din Asia. Culturile africane și asiatice nu încurajează prea mult individul să se arate nonconformist față de grup.
- Unanimitatea grupului
În cazul în care în grup apare o persoană care „sparge consensul”, adică afișează în mod constant o opinie nonconformistă, crește probabilitatea ca alții să devină, la rândul lor, nonconformiști. În experimentul lui Asch, dacă doar unul dintre complici dă mereu răspunsul corect, procentul răspunsurilor greșite date de subiecți scade de la 32% la 5%. Exemplul dat de membrul deviant le diminuează mult celorlalți frica de a fi excluși din grup.