În zilele noastre se vorbeşte mult despre noncoformism: nimeni nu vrea să accepte că s-ar conforma opțiunilor grupului din care face parte. Există chiar o presiune spre a nu fi conformist: cei care sunt percepuţi a fi prea ascultători nu se bucură de prestigiu în societatea noastră.
Chiar dacă toţi ne considerăm nonconformişti, o serie de cercetări de psihologie au arătat că opiniile grupului din care facem parte ne influenţează profund punctele de vedere.
În 1951 Solomon Asch a realizat următorul experiment: le-a arătat unor subiecţi două linii inegale ca mărime şi le-a cerut să indice care dintre ele este la fel de lungă cu o a treia. Cu toate că diferenţa între cele 2 linii era mare, încît era simplu de indicat care dintre ele este indentică cu a treia, 32% dintre subiecţi au răspuns greşit. Dar acest rezultat bizar a fost obţinut într-o singură situaţie: cînd subiectul care trebuie să răspundă se află într-un grup de complici ai experimentatorului care dau în mod sistematic răspunsuri greşite.
Deci opiniile grupului ne influenţează judecăţile chiar cînd avem de comparat 2 linii care sunt în mod evident diferite ca lungime. Ce să mai vorbim de opiniile politice, sociale sau religioase!
Explicaţii
Cercetătorii au încercat să îşi explice acest rezultat. După experiment subiecţii au fost întrebaţi de ce au dat răspunsuri în mod evident greşite şi au răspuns că dezacordul cu ceilalţi le-a provocat incertitudine şi nesigurantă. Unul din motivele pentru care au dat cu voce tare răspunsuri greşite a fost evitarea dezaprobării sociale.
Studiile ulterioare au aratat că există două motive pentru care opiniile grupului din care facem parte ne influenţează propriile judecăţi.
În primul rînd oamenii au oroare de incertitudine şi ambiguitate: atunci cînd ne aflăm într-o situaţie incertă, de obicei imităm fără să ne dăm seama opinia cea mai frecventă în grup. Chiar dacă este un punct de vedere aberant ni-l vom însuşi pentru a evita incertitudinea şi a fi în consens cu grupul. Este ceea ce popular se cheamă spirit de turmă.
În al doilea rînd, s-a constatat că oamenilor le este teamă să afişeze opinii care contravin opiniei generale a grupului din care fac parte. Asta deoarece grupul îi “pedepseşte” pe membrii care au opinii neconforme cu opinia grupului prin excludere. Excluderea poate fi parţială sau totală, definitivă sau temporară. Dar nimeni nu vrea să fie exclus din grup, chiar dacă nu ne dăm seama de asta. Avem nevoie să fim integraţi în grupuri, să fim acceptaţi şi simpatizaţi, nu excluşi.
Conformismul nu este însă uniform. Cel care se conformează normelor grupului poate să ajungă să creadă cu adevărat în opinia pe care o susţine sau poate afişa un punct de vedere conformist dar sinea sa să creadă altceva. Există deci un conformism de complezenţă, care apare cînd oamenii adoptă o opinie pentru a evita conflictul cu grupul din care fac parte, dar în sinea lor continuă să gîndească altceva.
Dar cînd se găsesc în situaţii ambigue şi opinia grupului le oferă un reper, conformismul se interiorizează. Oamenii chiar cred în ceea ce spun.
Ce influenţează conformismul
- S*xul
S-a speculat multă vreme că femeile sunt mai conformiste decît bărbaţii. Astăzi acest punct de vedere este mai nuanţat. Femeile sunt mai conformiste în sarcinile în care bărbaţii sunt consideraţi experţi. De asemenea, bărbaţii sunt mai conformişti atunci cînd cred că nu îi vede nimeni decît cînd se simt supravegheaţi. Bărbatii sunt deci mai preocupaţi decît femeile să lase impresia că sunt nonconformişti.
- Ţara de provenienţă
O serie de studii au arătat că persoanele originare din Europa şi din America de Nord sunt mai puţin dependente de opiniile grupului decît cei care provin din Africa sau din Asia. Culturile africane şi asiatice nu încurajează prea mult individul să se arate nonconformist faţă de grup.
- Unanimitatea grupului
În cazul în care în grup apare o persoană care “sparge consensul”, adică afişează în mod constant o opinie nonconformistă, creşte probabilitatea ca alţii să devină la rîndul lor nonconformişti. În experimentul lui Asch, dacă doar unul dintre complici dă mereu răspunsul corect, procentul răspunsurilor greşite date de subiecţi scade de la 32% la 5%. Exemplul dat de membrul deviant le diminuează mult celorlalţi frica de a fi excluşi din grup.