Spre deosebire de alte tulburări anxioase, în care teama este difuză și uneori persoana nici nu știe de ce anume se teme, în fobii obiectul fricii este bine delimitat și cunoscut. Persoana se poate teme de anumite animale, precum câini, șerpi sau broaște, de fenomene naturale, precum trăsnetul sau furtuna, ori de unele situații, cum ar fi transportul public, zborul cu avionul sau condusul mașinii.
Frica este intensă și persistentă și apare de îndată ce persoana ia contact cu obiectul fobiei, putând avea loc un atac de panică circumscris situațional. Persoanele care suferă de fobii înțeleg că frica lor este excesivă și exagerată, dar nu pot face nimic pentru a diminua intensitatea anxietății.
Frica este, de obicei, centrată pe un eventual prejudiciu care ar putea surveni. De exemplu, teama de avion are la bază gândul că avionul s-ar putea prăbuși, iar teama de câini ține de preocuparea de a nu fi mușcat. Fobicii se mai tem adesea că își pot pierde controlul în situații publice: să leșine, să aibă un atac de panică sau să aibă amețeli la vederea obiectului care le provoacă frica.
Anxietatea apare imediat după contactul cu obiectul fricii și poate varia în funcție de cât de apropiat sau îndepărtat este obiectul respectiv ori de posibilitatea de a scăpa din acea situație. Cei care suferă de fobii evită în mod sistematic apropierea de obiectul fobiei. Dacă totuși nu pot să evite ceea ce le produce frica sau cred că scăparea este imposibilă, pot dezvolta atacuri de panică autentice. Dacă persoana este confruntată cu posibilitatea de a intra în contact cu obiectul sau situația fobogenă, apare o anxietate de anticipare intensă.
Fobiile produc deteriorări semnificative în calitatea vieții persoanelor afectate. Astfel, persoana fobică poate ajunge să ducă un stil de viață restrâns din cauza necesității continue de a evita situațiile care provoacă frică. Există persoane care sunt nevoite să își schimbe serviciul din această cauză: un astfel de exemplu este situația în care locul de muncă presupune călătorii dese cu avionul, iar persoana se teme de avioane.
Tratament
Elementul esențial al fobiei, care determină persistența în timp a simptomelor, este evitarea de către pacient a obiectului sau a situației fobogene. De aceea, psihoterapia fobiilor se concentrează pe învățarea pacientului să își controleze comportamentul de evitare și, în cele din urmă, să renunțe la el.
- Tratamentul prin expunere: persoana fobică este expusă în mod gradual și controlat la obiectul fricii. Deși inițial experimentează teamă, pacientul învață cu timpul că frica sa este absurdă. Astfel, răspunsul anxios și evitarea dispar în cele din urmă.
- Desensibilizarea sistematică: în această tehnică, pacientul este învățat să înlocuiască reacția anxioasă cu o reacție de relaxare, astfel încât obiectul care mai înainte a provocat teamă să fie acum asociat cu stări de relaxare. Mai întâi, pacientul este antrenat într-una dintre tehnicile de relaxare. Apoi, împreună cu psihoterapeutul, se elaborează o listă cu situații anxiogene, ierarhizate de la cele care provoacă cea mai mică teamă până la cele care provoacă teama cea mai intensă. În a treia etapă, se lucrează cu fiecare situație în parte, pentru ca pacientul să învețe să înlocuiască răspunsurile anxioase cu răspunsuri de relaxare.
În terapia fobiilor este important ca pacientul să învețe să recunoască și să anuleze gândurile negative automate care apar în momentul confruntării cu obiectul temut. Aceste gânduri apar foarte repede și, de cele mai multe ori, persoana nu este conștientă de ele. Gândurile automate sunt responsabile pentru teama intensă resimțită.