De-a lungul timpului s-a observat că atunci cînd se strîng în grupuri dezordonate oamenii au tendinţa să fie mai agresivi şi să se angajeze mai frecvent în comportamente antisociale. Suporterii echipelor de fotbal sunt cunoscuţi pentru violenţa pe care o manifestă şi pentru actele lor de vandalism. În România anilor 90 minerii au venit de mai multe ori în capitală în grupuri dezorganizate provocînd distrugeri şi panică. În general, cînd se strîng multe persoane într-un loc public creşte posibilitatea să se producă altercaţii.
De aceea psihologii şi-au pus întrebarea de ce grupul îi face pe oameni să se comporte într-o manieră mai puţin responsabilă decît cînd sunt singuri.
O ipoteză explică apariţia comportamentelor antisociale în grup ca urmare a faptului ca oamenii au senzaţia că nu pot fi identificaţi, reperaţi, că sunt protejaţi de anonimat. Acest fenomen poartă numele de deindividualizare, adică scăderea conştiinţei de sine pînă la un nivel la care sunt eliberate comportamente altminteri blocate de normele sociale.
Un studiu realizat de Singer, Brush şi Lublin în 1965 pledează pentru acest punct de vedere. Subiecţii experimentului trebuiau să aprecieze dacă un pasaj din romanul Amantul doamnei Chatterley de D.H. Lawrence este pornografic sau nu. O parte dintre subiecţi au fost invitaţi să îmbrace halate largi de laborator, absolut identice. S-a constatat că în cursul discuţiei subiecţii deveniţi neidentificabili deoarece erau îmbrăcaţi în halate identice au folosit mai multe expresii obscene decît ceilalţi.
Un factor important în apariţia sentimentului de anonimat este mărimea grupului. Cînd grupul este mare oamenii au senzaţia că sunt mai greu de identificat decît dacă se află într-un grup mic. De aceea frecvenţa şi gravitatea actelor de vandalism creşte în grupurile mari.
Un experiment de teren realizat de Zimbardo (1969) confirmă această presupunere. El a abandonat o maşină veche pe o stradă circulată din New York şi o alta într-un mic orăşel californian, Palo Alto. Primul atac vandalic asupra maşinii din New York a avut loc după 10 minute. După trei zile, din maşină nu mai rămăsese decît caroseria. Prin contrast, maşina abandonată în Palo Alto a rămas intactă. Singurul trecător care s-a apropiat de ea i-a coborît capota pentru că începuse să plouă!
Brian Mullen a analizat în 1986 60 de cazuri de linşare petrecute între 1899 şi 1946 ajungînd la concluzia că mărimea grupului influenţează atrocitatea. Cu cît mulţimea a fost mai numeroasă, cu atît a crescut gravitatea atrocităţilor: victima a fost nu numai asasinată dar şi arsă, dezmembrată, etc.
Un alt experiment al lui Zimbardo confirmă faptul că starea de anonimat stimulează comportamentele agresive. Subiecţii, studenţi la New York University, ascultau un interviu cu o studentă care era fie onestă şi sinceră, fie încrezută şi egoistă. Apoi trebuiau să aplice şocuri electrice „victimei”.
Subiecţii erau împărţiti în două grupuri: unii purtau halate albe foarte largi şi glugă, ceea ce le creea senzatia că sunt anonimi. Altii dimpotrivă, purtau pe piept insigne cu propriul nume, ceea ce le crea sentimentul că pot fi uşor recunoscuţi. S-a constatat că subiecţii din conditia „anonimat” aplicau mai multe şocuri electrice decît ceilalţi, erau deci mai agresivi. Mai mult, spre deosebire de subiecţii care puteau fi recunoscuţi, cei anonimi nu au făcut diferenţe între studenta simpatică şi cea arogantă. Ei au aplicat un număr la fel de mare de şocuri în ambele situaţii.
Totuşi, ipoteza că anonimatul stimulează întotdeauna agresivitatea nu s-a dovedit în totalitate adevărată. Johnson şi Downing (1979) au arătat că în anumite condiţii anonimatul nu produce agresivitate. Ei şi-au deghizat subiecţii în uniforme de soră medicală, ceea ce a rezultat într-un efect invers. Subiecţii deveniţi anonimi ca urmare a deghizării au fost mai puţin agresivi decît ceilalţi.
Aceasta deaorece halatele şi glugile (a la Ku-Klux-Klan) folosite în experimentul anterior ar putea sugera comportamente agresive, iar uniformele de sora medicală sugerează comportamente altruiste.