În peisajul vast al gândirii occidentale, puține figuri au avut un impact atât de profund și de controversat ca Sigmund Freud. Acest medic neurolog și psiholog austriac a revoluționat modul în care înțelegem mintea umană, deschizând noi orizonturi în explorarea inconștientului și a motivațiilor ascunse care ne ghidează acțiunile și gândurile zi de zi. Născut în 1856, într-o familie evreiască din Freiberg, Austria, astăzi parte a Cehiei, Freud a crescut într-un mediu intelectual stimulant, care i-a cultivat curiozitatea neobosită față...

Mâncatul în exces, tulburările de memorie și consumul de zahăr Mâncatul în exces, tulburările de memorie și de învățare, depresia – cercetările recente indică faptul că toate aceste probleme au legătură cu consumul excesiv de zahăr. Această legătură pune în lumină o problemă care abia acum începe să fie înțeleasă mai bine: ce se întâmplă în creier ca urmare a consumului cronic de zahăr adăugat în alimente. Potrivit Departamentului American pentru Agricultură (USDA), un american obișnuit consumă, în medie, 70...

Trăim într-o societate dominată de frică. Zgomotul unor pași auziți seara tîrziu ne face să încuiem ușile mașinii, să ne ascundem geanta și să plănuim cum să scăpăm dacă s-ar întîmpla ce este mai rău. Dar adevărul este că e mult mai probabil ca agresiunea să vină de la o persoană apropiată decît de la un străin care trece pe stradă. Se întîmplă foarte adesea ca o femeie să se implice puternic într-o relație cu mult înainte ca partenerul să...

Fiind la origine un moștenitor spiritual al lui Freud, Carl Jung (1875-1961) și-a dezvoltat propria teorie a personalității, care se diferențiază în mare parte de psihanaliza ortodoxă. Asociat cu Freud începând din 1907, Jung nu a fost în totalitate un discipol necritic al acestuia, iar în momentul când a început să-și exprime propriile noțiuni neortodoxe, a devenit inevitabilă separarea lor în două tabere, în 1913. Primul punct asupra căruia Jung a avut de adus completări și chiar revizuiri este natura...

Comunicarea poate fi definită ca un proces și ansamblu de comportamente care servesc la producerea, transmiterea și receptarea de informații prin intermediul unor sisteme simbolice împărtășite și definite social. Pentru unii, comunicarea implică recunoașterea reciprocă a intențiilor: în acest caz, se face diferența între semnificația mesajului și intenția de comunicare. De asemenea, nu există comunicare decât atunci când comportamentele implicate se înscriu într-o organizare socială. Afară de psihologie, numeroase discipline concură la studiul comunicării: etologia, neuropsihologia, științele limbajului, inteligența artificială...

Iodul este un micronutrient esențial, care influențează o serie de procese-cheie din organism, în principal producerea hormonilor tiroidieni. Deși există multe surse alimentare de iod ușor de găsit, aproape două milioane de persoane la nivel mondial suferă de carență de iod. Cercetările au sugerat că sarea iodată poate contribui la reducerea acestui număr. Cu toate acestea, există încă multă confuzie atunci când vine vorba despre includerea acestei săruri în alimentație. Haideți să aruncăm o privire asupra unora dintre cele mai...

Nu toate familiile au același nivel de sănătate emoțională. O modalitate de a măsura starea de bine dintr-o familie este scala Beavers a funcționării familiale, numită astfel după creatorul ei, psihiatrul Robert Beavers. Familia este un sistem de relații emoționale, iar scala Beavers identifică cinci stadii de dezvoltare și modalități de relaționare într-o familie. Iată o clasificare a tipurilor de familie, bazată pe acest instrument: Nivelul 5: Familia în suferință Este vorba despre un sistem familial disfuncțional și perturbat. Acesta...

Cu toții știm că bărbații nu sunt la fel de deschiși și comunicativi ca femeile. De exemplu, o să observi că, spre deosebire de tine, în general, convorbirile pe care le au ei la telefon durează cel mult un minut sau două. Lipsa activității de comunicare la bărbați se datorează mai multor factori: psihicul, modul în care au crescut și s-au adaptat în societate, precum și diferențele genetice dintre bărbați și femei. Toate acestea au legătură cu felul în care...

Temperamentul desemnează un stil constituțional de comportament care manifestă o anumită constanță în funcție de împrejurări și în decursul timpului. Originile și natura diferențelor individuale de dezvoltare socială și emoțională devin din nou o preocupare importantă pentru psihologi, după o jumătate de secol de dezinteres. Noua abordare a studiului temperamentului respinge vechile clasificări fixiste, cum ar fi tipologiile lui R. Le Senne, G. Heymans, E. Wiersma etc., care nu luau în considerare nici evoluția legată de vârstă, nici rolul experienței,...

De la începuturile vieții pe această planetă, forțele naturii au acționat în moduri subtile, dar puternice, pentru a ne modela comportamentul și a ne ghida către supraviețuirea și perpetuarea speciei. Printre aceste mecanisme delicate se află o moleculă minusculă, dar extrem de influentă, numită oxitocină. Acest neurotransmițător enigmatic a fost supranumit "hormonul iubirii" datorită rolului său central în facilitarea legăturilor emoționale profunde între indivizi. Oxitocina este un hormon peptidic produs în mod natural de hipotalamus, un centru de comandă din...

Dopamina este un neurotransmițător care aparține familiei catecolaminelor și este implicat în mod determinant în controlul activității locomotorii, în reglarea stărilor emotive și în procesele cognitive. Descoperită în 1958, dopamina participă la numeroase funcții, printre care controlul, declanșarea și executarea mișcărilor voluntare, precum și a ajustărilor posturale care le sunt asociate. Dopamina și boala Parkinson De fapt, degenerescența neuronilor care conțin dopamină, numiți neuroni dopaminergici, proveniți din substanța neagră, sau locus niger, și proiectați pe striatum, una dintre structurile ganglionilor...

Hipnoza poate fi definită ca o stare modificată a conștiinței provocată la sugestia altei persoane, numită „hipnotizator”, caracterizată prin: o susceptibilitate crescută la influența hipnotizatorului; o diminuare a reactivității la alte influențe. Transa hipnotică este provocată cu ajutorul unei proceduri numite „inducție hipnotică”, formată dintr-o serie de instrucțiuni și sugestii. Contrar credințelor obișnuite, hipnoza nu este o stare de inconștiență sau somn; în cursul transei hipnotice, subiecții rămân conștienți și își pot concentra atenția. Ceea ce deosebește transa hipnotică de...