Fiecare dintre noi ne-am confruntat măcar o dată cu o serie de tulburări de somn care implicau mişcări anormale şi nenaturale, emoţii, percepţii, comportamente şi vise, tulburări ce apăreau în special în momentul în care adormeam, în timpul somnului şi între fazele acestuia.
Acesta parasomnii, aşa cum le numesc specialiştii, caracterizate de fenomene verbale, motorii sau senzitive nedorite pot fi clasificate în primare şi secundare. Mai exact, atunci când ne confruntăm cu tulburări ale stadiilor somnului, împărţite la rândul lor în REM şi NREM, în funcţie de mişcările ochilor, putem vorbi de parasomnii primare.
De altfel, acestea sunt considerate de specialişti drept maladii ale stării somnului ce nu par a fi secundare unei boli fizice sau mentale şi nu sunt induse prin substanţe. În cazul parasomniilor secundare, tulburările presupun convulsii, aritmii, reflux gastroesofagian sau diskinezii respiratorii.
Parasomniile, frecvente în copilărie
De obicei, parasomniile sunt mai des întâlnite în cazul copiilor, însă au tendinţa de a scădea ca frecvenţă odată cu înaintarea în vârstă. Cu toate acestea, ele pot manifesta şi la adulţi, în astfel de cazuri parasomniile fiind declanşate de consumul de alcool, de stresul emoţional, depresie, activitatea fizică solicitantă, precum şi de medicaţie sau de bolile febrile. Pe de altă parte, parasomniile cuprind şi alte tulburări specifice.
Printre acestea se regăsesc scrâşnitul din dinţi, mişcările ritmice, vorbitul în somn, sindromul picioarelor neliniştite sau bulimia nocturnă. Parasomniile, în special cele de tip REM, care permit persoanei în cauză să acţioneze în somn şi chiar să se rănească, sunt mai frecvente în cazul bărbaţilor şi în special a celor peste 50 de ani. Pe de altă parte, astfel de tulburări pot avea legătură şi cu unele afecţiuni neurologice sau neurodegenerative.
Mecanismul de apariţie al parasomniilor, necunoscut
Potrivit specialiştilor, somnul reprezintă o reorganizare activă extensivă a activităţilor creierului şi presupune mai multe stadii, fiecare dintre acestea din urmă fiind controlate de procese neuropsihologice, neuroanatomice şi neurochimice complexe.
În ceea ce priveşte mecanismul care duce la apariţia parasomniilor, acesta este în prezent necunoscut. Însă există păreri conform cărora în fiecare tulburare o importanţă o are rolul diferitelor sisteme funcţionale. Pe de altă parte, din cauza simptomelor, respectiv a debutului abrupt şi a stărilor de confuzie, dezorientare şi amnezie uşoară, parasomniile pot fi asemănătoare cu epilepsia.
Spaimele nocturne, un simptom frecvent întâlnit
Unul dintre simptomele cele mai des întâlnite atât la copii cât şi la adulţi sunt spaimele nocturne. Acestea se manifestă în episoade repetate şi pot dispărea la fel de brusc ca atunci când au apărut. Pe lângă predispoziţia genetică, spaimele nocturne pot fi cauzate şi de o alimentaţie neadecvată, un somn nesănătos, stres, suprasolicitare sau constipaţie. De asemenea, astfel de spaime pot apărea şi pe fondul unor traume psihice.
Parasomniile - Tratament
Parasomniile, ca orice altă afecţiune, se pot agrava în cazul în care factorii care le declanşează nu sunt înlăturaţi. De asemenea, în funcţie de factorul de risc se poate apela la medicaţie bazată pe benzodiazepine şi anticonvulsivante. Totodată este important ca, odată instalate aceste tulburări de somn, să se elimine din preajma persoanei în cauză obiectele periculoase pentru a nu se leza. De altfel este indicată acoperirea ferestrelor mari cu draperii groase şi instalarea de alarme la uşă.