Parasomniile: tulburări ale somnului
Fiecare dintre noi ne-am confruntat măcar o dată cu o serie de tulburări de somn care implicau mișcări anormale și nenaturale, emoții, percepții, comportamente și vise, tulburări ce apăreau în special în momentul în care adormeam, în timpul somnului și între fazele acestuia.
Acestea, parasomniile, așa cum le numesc specialiștii, caracterizate de fenomene verbale, motorii sau senzitive nedorite, pot fi clasificate în primare și secundare. Mai exact, atunci când ne confruntăm cu tulburări ale stadiilor somnului, împărțite la rândul lor în REM și NREM, în funcție de mișcările ochilor, putem vorbi de parasomnii primare.
De altfel, acestea sunt considerate de specialiști drept maladii ale stării somnului ce nu par a fi secundare unei boli fizice sau mentale și nu sunt induse prin substanțe. În cazul parasomniilor secundare, tulburările presupun convulsii, aritmii, reflux gastroesofagian sau diskinezii respiratorii.
Parasomniile, frecvente în copilărie
De obicei, parasomniile sunt mai des întâlnite în cazul copiilor, însă au tendința de a scădea ca frecvență odată cu înaintarea în vârstă. Cu toate acestea, ele pot apărea și la adulți, în astfel de cazuri parasomniile fiind declanșate de consumul de alcool, de stresul emoțional, depresie, activitatea fizică solicitantă, precum și de medicație sau de bolile febrile.
Pe de altă parte, parasomniile cuprind și alte tulburări specifice, printre care se regăsesc:
- scrâșnitul din dinți;
- mişcările ritmice;
- vorbitul în somn;
- sindromul picioarelor neliniştite;
- bulimia nocturnă.
Parasomniile, în special cele de tip REM, care permit persoanei în cauză să acționeze în somn și chiar să se rănească, sunt mai frecvente în cazul bărbaților și în special al celor peste 50 de ani. Pe de altă parte, astfel de tulburări pot avea legătură și cu unele afecțiuni neurologice sau neurodegenerative.
Mecanismul de apariție al parasomniilor, necunoscut
Potrivit specialiștilor, somnul reprezintă o reorganizare activă extensivă a activităților creierului și presupune mai multe stadii, fiecare dintre acestea din urmă fiind controlate de procese neuropsihologice, neuroanatomice și neurochimice complexe.
În ceea ce privește mecanismul care duce la apariția parasomniilor, acesta este în prezent necunoscut. Însă există păreri conform cărora în fiecare tulburare o importanță o are rolul diferitelor sisteme funcționale. Pe de altă parte, din cauza simptomelor, respectiv a debutului abrupt și a stărilor de confuzie, dezorientare și amnezie ușoară, parasomniile pot fi asemănătoare cu epilepsia.
Spaimele nocturne, un simptom frecvent întâlnit
Unul dintre simptomele cele mai des întâlnite atât la copii cât și la adulți sunt spaimele nocturne. Acestea se manifestă în episoade repetate și pot dispărea la fel de brusc ca atunci când au apărut.
Pe lângă predispoziția genetică, spaimele nocturne pot fi cauzate și de:
- o alimentație neadecvată;
- un somn nesănătos;
- stres;
- suprasolicitare;
- constipație.
De asemenea, astfel de spaime pot apărea și pe fondul unor traume psihice.
Parasomniile - Tratament
Parasomniile, ca orice altă afecțiune, se pot agrava în cazul în care factorii care le declanșează nu sunt înlăturați. De asemenea, în funcție de factorul de risc se poate apela la medicație bazată pe benzodiazepine și anticonvulsivante.
Totodată este important ca, odată instalate aceste tulburări de somn, să se elimine din preajma persoanei în cauză obiectele periculoase pentru a nu se leza. De altfel este indicată acoperirea ferestrelor mari cu draperii groase și instalarea de alarme la ușă.