Visul este o stare mintală care apare în timpul somnului caraterizată de imagini, senzaţii, emoţii şi numeroase alte experienţe. În timpul visului vedem, simţim şi ne mişcăm într-o lume ireală dar care pare adevărată în ciuda faptului că unele evenimente sunt logic imposibile iar altele sunt bizare şi improbabile. Cu excepţia unor cazuri rare în care deşi visăm, suntem conştienţi că este vorba de un vis, cînd visăm nu ne dăm seama că dormim. Şi în ciuda conţinutului extrem de viu al viselor, cînd ne trezim este adesea dificil să ne aducem aminte ce am visat, afară de cazul în care suntem treziţi exact în momentul în care visam. Chiar şi aşa, ne dăm de obicei seama că o bună parte din ce am visat nu mai poate fi extras din memorie.
Nu visăm tot timpul nopţii. Visele apar în timpul somnului REM (de la Rapid eye movements, „mişcări rapide ale ochilor”, numit aşa datorită mişcărilor specifice ale globilor oculari care apar în timpul acestui tip de somn. Somnul REM ocupă aproximativ 20 – 25% din perioada totală de somn; într-o noapte omul experimentează 4 sau 5 perioade de somn REM. Sunt mai scurte la începutul perioadei se somn şi mai lungi către dimineaţă.
Somnul REM a fost pus în evidenţă şi la animale. În 1959 Jouvet şi Michel au modificat chirurgical creierul unei pisici astfel încît animalul să se poată mişca în timpul somnului REM. Pisica s-a comportat ca şi cum ar fi atacat nişte inamici. De aici se poate trage concluzia că şi animalele visează.
Privarea de somn REM are drept consecinţă creşterea perioadelor acestui tip de somn în nopţile următoare. Deci visul joacă un anumit rol în menţinerea echilibrului psihologic. Se consideră că visul este necesar în maturizarea şi menţinerea sănătoasă a sistemului nervos, în consolidarea memoriei şi a imaginilor şi în modularea trebuinţelor şi intereselor.
Cum sunt interpretate visele?
De-a lungul timpului visele au fost interpretate în multe moduri. La început oamenii le considerau semne prevestitoare pentru anumite evenimente sau mesaje de la divinitate. În Biblie există mai multe situaţii în care visele au prevestit ceva sau au transmis mesaje de la Dumnezeu.
În Grecia antică medicul Hippocrate a sugerat că visele pot fi semne care indică prezenţa unei boli iar filozoful Platon a remarcat că visele reprezintă manifestarea a ceea ce este animalic şi primitiv în om.
În cultura populară românească se consideră că visele prevestesc sau simbolizează diverse evenimente sau situaţii. Circulă mai multe cărţi numite Cheia viselor în care pentru fiecare temă visată e oferită o interpretare. Trebuie menţionat că interpretările variază de la sursă la sursă, unul şi acelaşi vis putînd fi interpretat diferit. De exemplu, unele surse cred că dacă visezi un accident de avion înseamnă că vei primi o veste bună. Altă sursă crede că acelaşi vis indică neînţelegeri la serviciu.
Psihanaliza
Sigmund Freud a oferit una dintre cele mai cunoscute (şi mai controversate) explicaţii pentru vis. El a afirmat că există un conflict între normele morale general acceptate de societate şi dorinţele sexuale ale indivizilor. De aceea dorinţele sexuale sunt reprimate, neputîndu-se manifesta conştient aşa cum sunt ele în realitate. Dar deşi nu se manifestă conştient, dorinţele sexuale se manifestă sub forma viselor, îmbrăcînd o formă simbolică. Astfel, pentru Freud obiectele de formă cilindrică ce apar în vise (un revolver, de exemplu) simbolizează organul sexual masculin iar obiectele de formă concavă (un vas) simbolizează organul sexual feminin.
Trebuie reţinut că teoria lui Freud nu a obţinut de-a lungul timpului o fundamentare ştiinţifică solidă.
Carl Gustav Jung l-a contrazis pe Freud, afirmînd că obiectele care se regăsesc în vise reprezintă de fapt simboluri universale, care se regăsesc, în conţinutul viselor multor oameni aparţinînd unor culturi diferite. Aceste simboluri ar fi moştenite ereditar.
Pentru psihiatrul austriac Alfred Adler visele sunt o manifestare a sentimentelor de inferioritate faţă de alţii pe care le au adesea oamenii.
Cercetări moderne
O serie de studii moderne (Hobson, McCarley, 1977 şi Braun 1998) sugerează că intensitatea emoţiilor din vise şi aspectul bizar, halucinatoriu al lumii din vis nu are legătură cu conflictele ascunse din mintea celui care visează.
Hobson şi McCarley au observat că în timpul visului apar în creier de-a lungul unor trasee neuronale influxuri nervoase de voltaj mult mai înalt decît în neuronii învecinaţi. Aceste influxuri de voltaj înalt ar fi responsabile pentru caracterul rapid şi dramatic al scenelor trăite în vis. Locul din pare pornesc aceste influxuri pare a fi întîmplător, deci cercetătorii au conchis că visul ar putea fi doar „zgomot neuronal”.
Cercetările lui Braun au arătat că în timpul visului sunt foarte active acele zone ale creierului responsabile de apariţia emoţiilor şi a memoriei de scurtă durată: sistemul limbic şi amigdala. Activarea crescută a acestor zone ar putea explica de ce în vis apar frecvent teme privind pericole şi ameninţări, şi de ce evenimentele de peste zi sunt retrăite în vis.