Într-un articol anterior am discutat despre cum aşteptările nerealiste cu privire la partener pot duce un mariaj în criză transformînd dragostea în opusul ei. Acum vom vorbi despre o altă cauză a neînţelegerilor în cuplu: citirea gîndurilor. Să examinăm un caz concret.
Mihaela, de profesie avocat, a povestit cum a sosit într-o zi acasă plină de entuziasm deoarece avusese succes într-un proces important. A vrut să-i împărtăşească soţului ei veştile bune dar el s-a arătat distant şi lipsit de interes. Ea şi-a spus în sinea ei: “Nici nu-i pasă de mine. Îl interesează numai viaţa lui.”
În loc să sărbătorească împreună, Mihaela s-a dus în altă cameră. Soţul ei — care se simţea deprimat în acea zi din cauza unor eşecuri la serviciu — şi-a spus la rîndul său: “Nu-i pasă de problemele mele. O interesează numai cariera ei”.
Astfel de incidente se întîlnesc des în viaţa cuplurilor cu probleme. Ele apar deoarece unul sau ambii soţi se grăbesc să tragă concluzii negative despre celălalt bazîndu-se pe interpretări eronate ale comportamentului partenerului. Acest fenomen poartă numele de “citire a gîndurilor”, întrucît fiecare îşi construieşte opinia despre celălalt crezînd că “ştie” ce se petrece în mintea lui (sau a ei).
Numai că în realitate este întotdeauna imposibil să ştim exact ce se petrece în mintea cuiva. Ceea ce vedem şi observăm este întotdeauna comportamentul — şi numai comportamentul — iar oamenii se comportă ambiguu. Ceea ce Mihaela nu a ştiut este că soţul său se simţea deprimat din cauza problememelor de la serviciu şi nu avea curaj să discute cu ea aceste lucruri. Dar pentru că nu şi-a dat seama de neînţelegere, Mihaela a considerat că modul în care se comportă soţul ei este rezultatul unei trăsături de personalitate a lui: egoismul.
Tratat în acest mod, soţul Mihaelei a tras la rîndul său concluzia că ea este “rea şi egoistă”. De aici a apărut un lanţ întreg de conflicte.
Pentru satisfacţia conjugală, modul în care partenerii interpretează ce spune şi ce face celălalt este mai important decît acţiunile propriu-zise.
Cum funcţionează citirea gîndurilor
Cînd interacţionăm cu cineva nu avem de obicei timpul necesar pentru a examina toate detaliile încît să ne formăm o imagine obiectivă despre gîndurile şi sentimentele acelei persoane. Cel mai adesea facem nişte constatări rapide şi ne bazăm pe indicii ambigue pentru a ne forma opiniile. Este foarte importantă pentru sentimentul nostru de securitate să înţelegem ce este în mintea celorlalţi, de aceea “citim gîndurile” frecvent şi considerăm că ceea ce ghicim este real.
De foarte multe ori informaţiile ghicite sunt adevărate. Pentru că tot timpul ghicim ce este în mintea altora suntem destul de buni la acest tip de preziceri.
Dar cînd suntem supăraţi sau surescitaţi comportamentele ambigue ale celorlalţi ne induc în eroare. Asta deoarece modul în care le descifrăm gîndurile se bazează mai mult pe stările noastre interioare, pe temerile şi aşteptările pe care le avem decît pe date obiective. În astfel de cazuri este puţin probabil că ne vom gîndi la explicaţii alternative pentru ceea ce vedem şi auzim. Imaginea negativă va tinde să se valideze datorită fenomenului profeţiilor care se autoîmplinesc.
Avantajul acestei ghiciri a comportamentului interlocutorilor stă în faptul că ne oferă explicatii rapide legate de gîndurile şi emoţiile lor. Starea noastră de confort interior depinde de obţinerea rapidă a acestor informaţii, întrucît incertitudinea ne provoacă disconfort. Dezavantajul este evident: ne putem înşela cu uşurinţă: ne simţim respinşi cînd celălalt este doar distrat sau considerăm că este supărat cînd de fapt este încordat sau anxios.
În problemele cauzate de “citirea gîndurilor” apar două erori de interpretare: saltul la concluzii şi generalizarea abuzivă. Saltul la concluzii survine cînd cineva ajunge rapid la o concluzie catastrofică bazîndu-se pe date irelevante. De exemplu, dacă soţia întîrzie la o întîlnire, un soţ anxios se va gîndi: “A murit într-un accident de maşină!”. O soţie depresivă, observînd că soţul său este obosit şi apatic, va gîndi: “Probabil s-a săturat de mine!”.
Generalizarea abuzivă presupune un şir de raţionamente rapide în care se porneşte de la o constatare obiectivă şi se ajunge la o generalizare falsă. Soţia depresivă din exemplul de mai sus va gîndi astfel: “Nu vorbeşte cu mine. Probabil că e supărat. Probabil că s-a supărat din cauza mea. Mereu e supărat din cauza mea. Tot timpul fac cîte ceva care îl deranjează.”
S-a observat că aceste distorsiuni ale gîndirii, identificate la persoanele depresive şi anxioase, caracterizează şi modul de relaţionare al cuplurilor care au probleme.
Cum pot fi evitate neînţelegerile
Cuplurile pot contracara tendinţa de îşi forma imagini distorsionate folosind un set de principii simple. Aceste principii îi vor ajuta pe parteneri să ajungă la concluzii mai exacte şi mai rezonabile despre celălalt. Iată aceste principii:
- Nu se poate şti cu adevărat ce se întîmplă în mintea altuia, adică atitudinile, gîndurile şi sentimentele sale. Putem realiza numai estimări
- Ne bazăm pe semne — care sunt de obicei ambigue — pentru a estima ce gîndesc cei de lîngă noi
- Folosim fiecare o metodă proprie de înţelegere a acestor semne şi această metodă poate fi greşită
- Interpretările pe care le facem depind de starea de spirit în care ne aflăm (putem fi veseli sau trişti, enervaţi sau bucuroşi)
- Gradul de încredere pe care îl avem în capacitatea noastră de a ghici ce se ascunde în mintea altuia nu are legătură cu acurateţea interpetărilor pe care le facem
Deci neînţelegerile pot fi depăşite dacă partenerii acordă mai puţină încredere capacităţii lor de a ghici gîndurile şi sentimentele şi dacă au în vedere explicaţii altenative pentru modul în care se comportă celălalt, în afara celor oferite de prima impresie.