Sarcina este o stare fiziologică particulară în sensul că determină apariția unor modificări hormonale majore cu impact asupra întregului organism, iar la nivelul cavității bucale, gingivita de sarcină este cea mai uzuală manifestare, putând îmbrăca un caracter acut sau subacut.
Să nu se înțeleagă din cele de mai sus că sarcina, prin ea însăși, ar provoca gingivita, ci doar că modificările hormonale din cursul sarcinii influențează reacția locală a țesuturilor gingivale față de placa bacteriană, aceasta din urmă fiind adevărata cauză a apariției gingivitei din cursul sarcinii.
În plus, în timpul sarcinii s-a remarcat în lichidul șanțului gingival o creștere cantitativă a speciilor anaerobe (cele mai agresive în patogeneza parodontopatiei) datorită faptului că hormonii steroizi de la acest nivel (estrogenul și progesteronul) acționează ca factori de proliferare pentru acești microbi.
Principalele semne clinice ale gingivitei de sarcină sunt hiperplazia și sângerarea gingivală.
Hiperlazia se manifesta prin faptul că gingia devine umflată, lucioasă, de consistență moale, putând fi îndepărtată de dinte, de culoare roșie-vie până la roșu-violaceu, uneori acoperită de depozite albe sau purulente. În unele cazuri hiperplazia gingivală ia aspecte tumorale, fiind denumită “tumoră de sarcină”, dar ea nu are caracter malign, incidența este mică (2-5% din cazuri) și apare deobicei după a 3-a lună de sarcină.
Sângerarea este provocată de cele mai mici atingeri ale zonei gingivale și deobicei este destul de abundentă.
Ca și evoluție, semnele de gingivită de sarcină se accentuează din luna a II-a sau a III-a, ating un maxim în jurul lunii a VII-a și descresc în intensitate spre luna a IX-a.
Tratamentul gingivitei de sarcină presupune îndepărtarea mecanică prin detartraj și periaj profesional a depozitelor de tartru și placă bacteriană, educarea gravidelor în spiritul păstrării unei riguroase igiene bucodentare și eventual un tratament medicamentos antimicrobian prin aplicații locale de perhidrol.
Excizia chirurgicală a formelor hiperplazice se temporizează până la 4-6 luni după naștere daca acestea nu dispar în mod spontan.
Tratamentul stomatologic al gravidei necesită precauții deosebite. Ședințele de tratament trebuie să fie cât mai scurte, evitând cât mai mult poziția șezând a pacientei. Se recomandă ca tratamentul să fie evitat pe cât posibil în trimestrul al III-lea de sarcină, preferandu-se în acest sens trimestrul al II-lea, când manoperele stomatologice pot fi făcute în mai mare siguranță.