Sediul leziunii în sterilitatea / infertilitatea feminină poate fi: vulvovaginal, cervical, uterin, tubar, ovarian. Anomaliile pot fi congenitale sau dobândite
(inflamatorii, tumorale, distrofice, traumatice).
Anomaliile cervicovaginale congenitale care determină sterilitate sunt: ageneziile vaginale, vaginul închis în deget de mănuşă, septurile vaginale transversale, atrezia cervicovaginală. Toate determină amenoree primară.
Afecţiunile cervicovaginale dobândite inflamatorii, distrofice, tumorale, cicatriceale: vaginite, exo- şi endocervicite, adenomatoza colului, sinechiile colului, rupturile de col, incompetenţa cervicală asociată cervicitei.
Vaginul şi colul determină infertilitate prin: imposibilitatea derulării unui act s*xualual normal (agenezie vaginală, septuri), reflux spermatic (hipoplazia cervico-vaginală), barieră în migrarea spermatozoizilor (sept vaginal transversal), modificări ale ph-ului vaginal cu efect distructiv asupra spermatozoizilor (vaginite infecţioase), alterarea mucusului cervical (endocervicite), barieră în penetrarea spematozoizilor asociată cu distrugerea lor (sinechii de col cu inflamaţie).
Anomaliile uterine generatoare de infertilitate pot fi: -congenitale, datorate unor tulburări în dezvoltarea canalelor lui Muller (agenezie uterină, uter bicorn, septat, rupoplazie uterină – în majoritatea cazurilor acţionează ca factori adjuvanţi în infertilitate); – dobândite (inflamaţii uterine – endometrite acute, endometrite cronice, Tuberculoase— afecţiuni distrofice – fibromul uterin – leziuni cicatriceale – sinechii uterine traumatice, postinflamatorii). În anomaliile uterine este împiedicată migrarea spermatozoizilor şi/sau a zigotului sau este perturbată nidaţia.
Factorii tubari implicaţi în infertilitate, inflamatori sau neinflamatori, sunt reprezentaţi de: salpingite specifice şi nespecifice, endometrioza tubară, aderenţe peritubare cudare şi obstruarea acesteia), traumatismul trompei după intervenţii chirurgicale asupra uterului sau ovarelor sau ligamentopexii), corpi străini intratubari.
Factorii ovarieni ce determină infertilitate pot fi organici, congenitali sau dobândiţi şi funcţionali. Afectarea funcţională a ovarelor poate fi primitivă sau secundară unei patologii hipotalamo-hipofizare.
O serie de sindroame determină ovulaţie sau/şi anomalii ale corpului galben: ovarele polichistice, ovarele paupere, unele distrofii ovariene. Anovulaţia poate să se datorească endometriozei, ovaritelor. Leziunile ovariene antrenează anovulaţia prin modificările de structură şi modificări ale funcţiei, interesând gametogeneza şi/sau steroidogeneza.
Etape de diagnostic
De principiu, investigarea cuplului se începe cu partenerul, când nu este foarte evidentă o cauză feminină, iar investigaţiile de prim eşalon vor fi cele mai puţin agresive.
Elapa I – interogatoriu, examenul clinic general al celor 2 genitori (antecedente semnificative, morfotip), examenul genital. Se recomandă un prim set de investigaţii: – spermograma, iar la femei – colpocitotest, curba termică, examenul glerei cervicale.
Etapa II – poate necesita efectuarea unor investigaţii mai agresive cum ar fi insuflaţia utero-tubară, HSG, laparoscopia, sau investigaţii mai laborioase şi mai costisitoare – examene hormonale.
Examenul glerei cervicale constă în aprecierea filanţei şi a cristalizării, în perioada ovulatorie. Întinderea mucusului cervical între extremităţile braţelor unei pense este de 5-10 cm, iar între lamă şi lamelă, glera cristalizează sub formă de frunză de ferigă.
Temperatura bazală este o metodă simplă de determinare a ovulaţiei şi de apreciere a funcţionalităţii corpului galben. La ovulaţie survine un decalaj termic de 0,3-0,5°C, care persistă o perioadă de 14 zile, în cazul unui corp galben funcţional. Absenţa decalajului corespunde anovulaţiei, iar scurtarea duratei platoului termic, insuficienţei luteale.
Insuflaţia uterotubară testează permeabilitatea tubară. Se insuflă dioxid de carbon, sub control manometric, în cavitatea uterină şi se evidenţiază permeabilitatea trompei prin pasajul gazului. In mod normal, curba kimografică înregistrează iniţial un aspect ascendent, iar ulterior, în dinţi de fierăstrău, cu un maximum de 80-90 mmHg şi un minimum de 50-60 mmHg. Aspectul curbei diferă în obstrucţiile proximale sau distale.
Histerosalpingografia este o metodă de vizualizare radiologică a tractului genital, prin injectarea unei substanţe de contrast hidrosolubile, cu vâscozitate crescută. Permite stabilirea permeabilităţii şi evidenţierea aspectului cavităţii uterine, a trompelor şi a colului uterin.
Laparoscopia conferă o serie de informaţii în sterilitate, referitoare la: – aspectul trompelor, ovarelor şi al peritoneului; – caracteristicile funcţionale ale trompelor (permeabilitatea) şi ale ovarelor (mai ales în perioada ovulatorie).
Investigaţiile hormonale vor fi recomandate în raport cu informaţiile conferite de interogatoriu, examenul clinic, aspectul glerei, temperatura bazală.
Testele citogenetice sunt necesare în diagnosticul amenoreei primare, al malformaţiilor genitale, al avorturilor habituale şi în alte situaţii clinice particulare.