Stenoza aortică reprezintă o leziune care constă în îngustarea orificiului aortic creându-se astfel un obstacol în golirea ventriculului stâng. Cauzele pot fi atât congenitale (copilul prezintă leziunea chiar de la naștere) cât și dobândite prin calcificări, sclerozare și interesări reumatismale ale valvei.
Cea mai des întâlnită formă de stenoză aortică congenitală este bicuspidia aortică, în care foițele care alcătuiesc valva aortică sunt fuzionate parțial către periferie, valva transformându-se astfel într-un diafragm prevăzut cu un orificiu în zona sa centrală.
Iniţial, valva este îngroştă, iar odată cu înaintarea în vârstă se fibrozează şi dobândeşte depuneri calcare, toate aceste fenomene strâmtorând şi mai mult orificiul.
Manifestările clinice vor apare în cazul bicuspidiei în jurul vârstei de 40-50 ani.
Stenozele aortice dobândite în timpul vieţii sunt fie degenerative, fie de cauză reumatismală.
Cele degenerative apar la vârste peste 60 ani şi, spre deosebire de stenozele congenitale, foiţele valvulare nu sunt fuzionate, constatându-se numai o îngroşare valvulară cu depunere secundară de calciu şi fibrozare.
Stenoza aortică reumatismală se asociază destul de frecvent cu altă leziune – stenoza mitrală.
Deoarece ventriculul stâng trebuie să pompeze sânge împotriva obstacolului reprezentat de stenoza aortică, în timp, el îşi dezvoltă masa musculară hipertrofiindu-se. Gradul hipertrofierii este direct proporţional cu severitatea stenozei aortice.
Acesta reprezintă stadiul compensat. In stadiile finale, ventriculul stâng nu mai poate pompa în sistolă întreaga cantitate de sânge conţinută şi începe să se dilate din ce în ce mai mult până la stadiul de insuficienţă cardiacă.
Semnele și simptomele bolnavilor cu stenoză aortică sunt perfect explicabile prin înțelegerea mecanismelor fiziopatologice care se produc la nivelul cordului.
Pacienții vor prezenta dispnee, inițial la eforturi fizice mari pentru ca ulterior, prin progresarea leziunii, la eforturi din ce în ce mai mici.
În stadiile avansate apare dispneea paroxistică nocturnă cu senzație iminentă de sufocare în timpul nopții, pacientul adoptând o poziție șezând la marginea patului cu picioarele atârnând. Această poziție numită poziție ortopneică îi ameliorează respirația.
Reducerea debitului cardiac poate produce următoarele simptome:
- creșterea frecvenței bătăilor inimii
- creșterea frecvenței respirațiilor
- transpirații
- paloare
- senzații de oboseală
- dureri tip angină pectorală
- pierderea stării de conștiență prin reducerea aportului oxigen la creier.
Pulsul și tensiunea arterială sunt normale în majoritatea cazurilor. Numai în condițiile unei stenoze aortice grave, pulsul devine slab perceptibil la palpare.
Pentru bolnavii cu stenoză aortică la care se instalează tabloul clinic descris anterior indicația terapeutică este chirurgicală. Tratamentul chirurgical se ia în considerare și dacă bolnavul este asimptomatic dar are stenoză aortică severă (determinată prin investigații).
Pacienții își pot relua viața normală la aproximativ 3 luni de la intervenția chirurgicală.