Hipertensiunea arterială esențială
Hipertensiunea arterială esențială este o boală foarte răspândită, afectând aproximativ 10% din populație, mai ales persoanele în vârstă, cu o incidență echilibrată între cele două sexe până în jurul vârstei de 60 de ani. La persoanele trecute de 60 de ani, frecvența devine mai mare în rândul femeilor.
Din totalul cazurilor cu hipertensiune arterială, prescurtată HTA, 80-90% reprezintă hipertensiune arterială esențială și numai 10-20% hipertensiune arterială secundară.
Între factorii care se presupune că favorizează apariția hipertensiunii arteriale esențiale se numără:
- Transmiterea ereditară, care se presupune că este implicată în determinismul HTAE în circa 30-60% din cazuri;
- Vârsta, care intervine prin fenomenul de scădere a elasticității pereților vasculari. S-a constatat că, la persoanele cu vârste de peste 60 de ani, tensiunea arterială crește, în medie, cu aproximativ 5-10 mmHg/an;
- Sexul, HTAE fiind mai frecventă la femei decât la bărbați după vârsta de 60 de ani. Cauza probabilă o reprezintă oprirea sângerărilor menstruale după această vârstă, sângerări care, până în acel moment, le protejau prin reducerea volemiei;
- Rasa, în țările dezvoltate și mai ales în mediul urban, persoanele de culoare dezvoltând HTAE mult mai frecvent decât persoanele de rasă albă;
- Consumul de sare, care reprezintă factorul cauzal al HTAE cel mai bine studiat și demonstrat.
Sunt afectate persoanele ale căror rinichi nu își pot adapta excreția, adică eliminarea de sodiu, la nivelurile plasmatice crescute ale acestui ion.
Menționăm că, prin consum crescut de sare, se înțelege o ingestie de peste 10 grame în 24 de ore.
Consumul de alcool de peste 50 ml/zi, în special bere și vin, pe o perioadă îndelungată, determină creșteri ale tensiunii arteriale. Ceea ce este benefic este faptul că hipertensiunea arterială esențială determinată de consumul de alcool poate fi reversibilă odată cu încetarea consumului.
Fumatul, prin nicotină, și consumul de cafea, prin cofeină, favorizează apariția HTA prin efectul vasoconstrictor.
Obezitatea, în special asociată cu stresul psihic, reprezintă, de asemenea, un factor etiologic important.
Toți acești factori enumerați mai sus devin mai activi atunci când individul în cauză suferă și de unele afecțiuni sistemice, cum ar fi diabetul zaharat, ateroscleroza sau afecțiunile renale.
Simptome
Hipertensiunea arterială esențială are o evoluție îndelungată, manifestată la început numai prin valori crescute ale tensiunii arteriale, decelabile prin măsurarea cu tensiometrul, pentru ca ulterior să apară leziuni organice la nivelul întregului sistem arterial și, cu precădere, la nivelul organelor-țintă.
De obicei, hipertensiunea arterială esențială evoluează lent, insidios, debutul bolii nemanifestându-se de multe ori clinic. Indivizii pot prezenta valori tensionale peste normal, dar neînsoțite de niciun simptom, ei fiind descoperiți pur întâmplător, cu ocazia unui consult efectuat din alte motive. Simptomele apar la acești indivizi când hipertensiunea este deja importantă din punctul de vedere al valorilor tensiunii arteriale.
Alteori, simptomatologia debutează și mai târziu, atunci când bolnavul a ajuns în faza complicațiilor hipertensiunii arteriale.
La debut, tabloul clinic se compune din următoarele simptome:
- durere de cap, adică cefalee, mai frecvent localizată în regiunea occipitală, dimineața la trezire, deoarece poziția culcat favorizează afluxul de sânge către extremitatea cefalică;
- oboseală;
- tulburări de somn;
- amețeli;
- palpitații;
- înțepături în zona inimii, declanșate de emoții sau supărări.
Dacă bolnavul tolerează hipertensiunea arterială mult timp, în absența unui tratament adecvat, apar leziuni la nivelul organelor-țintă, precum creierul, rinichii și inima, care vor determina simptomatologie specifică.
Cefaleea și amețelile devin mai intense, persistente, trenante, asociate cu grețuri și vărsături și, eventual, cu pierderi de cunoștință sau scotoame, vâjâituri în urechi, amorțeli sau furnicături la nivelul extremităților ori chiar insensibilitate la nivelul unui deget.
Hipertensiunea arterială esențială, prescurtată HTAE, are o evoluție îndelungată, de ani sau zeci de ani, iar efectele asupra organelor-țintă se resimt sub forma complicațiilor, uneori după 10-15-20 de ani sau chiar mai mult.