Cunoştinţele medicale au evoluat foarte mult în ultimii zeci de ani.
Pe măsura descifrării mecanismelor celulare care stau la baza leziunilor proprii bolii, în aceeaşi măsură s-a putut verifica şi rolul alimentaţiei:
- ca factor auxiliar curativ – deci cu acţiune favorabilă procesului de vindecare
- cu acţiune negativă, putând întreţine un anumit grad de leziuni celulare sau să împiedice vindecarea, fiind factori nocivi direcţi (cu molecule toxice celulare hepatice) sau indirecte (întreţinând anumite deficienţe de digestie şi resorbţie, anumite lipsuri alimentare esenţiale bunei funcţionari).
Pacienţii cu hepatite pot asocia şi anumite deficienţe sau suferinţe digestive – ale stomacului mai ales, temporare, în cadrul bolii (ca în perioada iniţială a hepatitelor acute) sau independente (ca în cazul pacienţilor alcoolici, care dezvoltă o gastrită cronică hipoacidă).
De aceea dieta trebuie să aibă în vedere şi aceste suferinţe asociate.
Dieta recomandată pacienților cu hepatita acută (virală sau toxică)
Pacientul cu hepatită acută poate prezenta la debutul bolii o sumă de tulburări digestive, ce antrenează un grad de intoleranţă la o alimentaţie normală.
În această perioadă, până la internarea în spital, se recomandă:
- lactate (lapte dulce, acidulat, sana, iaurt, ) şi derivate (brânză proaspătă de vaci, caş dulce, urdă, telemea de vacă proaspătă sau desărată, uneori şi de oaie, proaspătă);se vor evita brânzeturile fermentate (“rafinate”), caşcavalul.
- făinoase : biscuiţi, pesmet, pâine albă mai veche sau prăjită, stixini, grisine, orez fiert, griş, paste făinoase în supe sau budinci uşoare; prăjituri de casă (cu cocă simplă) fără adaosuri de tip creme, cacao, însiropate, etc.
- ouă moi, ouă în preparate (găluşti sau zdrenţe în supă) dar nu prăjite
- supă de legume, uneori şi supă de came slabă (de pasăre sau peşte)
- legume preparate (fierte ca sote-uri sau piureuri) sau în mâncăruri; cartoful este bine tolerat copt în cuptor sau fiert (ca atare sau ca piure) – şi se va evita forma prăjită; uneori este tolerată salata verde uşor acrită cu lămâie
- fructe sub formă de sucuri preparate pe loc, în casă (nu sub forma comercializată care conţine stabilizatori şi alte ingrediente potenţial toxice), mai rar ca atare, preferabil semipreparate (mere rase, consumate după o perioadă de păstrare, cu adaos mic de zahăr), sau mere coapte
Ce nu se recomandă:
- mîncărurile grase, pregătite la cuptor sau cu un conţinut bogat în celuloză (vinete, ridichi, varză, castraveţi)
- condimentele iuţi ( ceapă şi usturoi crude, hrean, ardei iute, piper, boia)
- fructele ca atare (mere, pere, piersici, şi – mai ales, cele cu ulei – nuci, alune, seminţe de dovleac)
Toate acestea stagnează în stomac o perioadă mai lungă, făcând digestia dificilă, şi întreţin senzaţia de vomă şi vărsăturile.
- carnea ca atare – indiferent de forma de preparare (fiartă sau grătar) poate să nu fie tolerată, în unele cazuri cu toleranţă digestivă satisfăcătoare este permisă carnea slabă (pasăre sau peşte slab) fără organe, fără mezeluri -mai ales cele afumate – sau conservată (prăjită, la borcan, în conserve sau ca pastrama)
- icrele de peşte
Alte sfaturi utile:
Cantitativ, mese mai mici şi mai dese, pentru a evita senzaţia de plenitudine.
Forma culinară şi prezentarea alimentelor trebuie să fie apetisantă, să facă plăcere şi nu să provoace repulsie.
Să nu se forţeze pacientul să mănânce peste senzaţia de saturaţie (chiar dacă este precoce, doar după câteva înghiţituri) pentru a nu provoca reflexul de vomă.
Odată cu intrarea în faza de stare, pacientul îşi recapătă apetitul şi dispare intoleranţa digestivă. în această perioadă, şi mai ales în convalescenţă, pacientul are tendinţa de a mânca orice, fără restricţii, şi de multe ori, din cauza apetitului exagerat se produce o acumulare nedorită cu creşterea în greutate accelerată.
Obiectivul principal din această perioadă va fi echilibrarea dietei cu necesităţile reale calorice şi nutritive, şi – uneori, interzicerea alimentelor toxice direct (alimentele iuţi şi alcoolul sub orice formă).