Influența limbajului corpului asupra gândurilor și emoțiilor
Dacă vă uitați cu atenție la discursul unui politician, veți observa că în spatele său, cu fața către public, se află un rând de persoane care dau cu convingere din cap, aplaudă sau arată alte semne de aprobare pentru ceea ce spune cel care ține discursul. S-ar putea să fie așezați acolo în mod intenționat. Astfel de semnale nonverbale de aprobare pot funcționa ca o metodă subtilă, dar puternică, de a determina publicul să creadă ceea ce spune o persoană.
Există o mulțime de cărți și de filme care promovează metode de a interpreta înțelesul ascuns al mesajelor transmise de către ceilalți prin intermediul limbajului corpului. Sunt de asemenea promovate metode de a controla propriul limbaj al corpului pentru a transmite mesajul potrivit la o întâlnire romantică sau la un interviu de angajare.
O parte dintre aceste informații sunt susținute de cercetări științifice reale. Cu toate acestea, nu prea există informații despre cum ne influențează propriul limbaj al corpului atitudinile și reacțiile afective.
La prima vedere, faptul că mesajele nonverbale pe care le transmitem ne pot influența poate părea absurd. Limbajul corpului pare mai degrabă să exprime stările noastre interioare, decât să reprezinte cauza lor. Și totuși, există un număr din ce în ce mai mare de cercetări care sugerează că semnalele dintre ceea ce gândim și ceea ce facem pot să călătorească în ambele sensuri și că activitatea corpului ne poate afecta gândurile.
Studiul lui Brinol și Petty (2003)
Un studiu realizat în 2003 de Pablo Brinol și Richard Petty sugerează acest lucru. În cercetarea lor, ei au cerut unui grup de studenți să evalueze calitatea unor căști stereo ascultând o emisiune radio. Emisiunea era preînregistrată (dar studenții nu știau acest lucru) și consta într-o dezbatere despre utilizarea cardurilor de acces în campusurile universitare.
O parte dintre studenți au fost rugați să dea din cap în sus și în jos (ca și cum ar aproba), spunându-li-se că este necesar să dea din cap pentru a vedea cum se comportă căștile. Cealaltă parte a primit instrucțiunea să dea din cap de la stânga la dreapta și înapoi (ca și cum ar dezaproba).
Rezultatele studiului au arătat că studenții care au dat din cap în mod aprobator au fost într-o mai mare măsură de acord cu folosirea cardurilor de acces decât ceilalți. Dar aceasta s-a întâmplat numai în situația când argumentele prezentate în emisiune erau puternice. Dacă argumentele erau slabe, efectul nu mai apărea.
Explicația cercetătorilor a fost următoarea: mișcările capului au influențat acordul sau dezacordul, dar nu cu mesajul propriu-zis. Mai degrabă, aceste mișcări au influențat acordul subiecților cu ei înșiși.
Ideea este că atunci când ascultăm o argumentare, nu ascultăm pur și simplu pasiv, ci generăm un dialog interior care evaluează calitatea argumentelor auzite. Dacă argumentele sunt convingătoare, spunem în sinea noastră: „Bine zis!”. Dacă argumentele sunt slabe, nu suntem de acord.
Mişcările capului, adică limbajul corpului, au afectat, se pare, gradul de încredere pe care îl au subiecții în aceste evaluări interioare, nu gradul de încredere în argumentele propriu-zise. Cu alte cuvinte, dialogul interior chiar este un dialog: între acea parte din noi care evaluează mesajul și acea parte care dă din cap și ascultă mesajul. Iar limbajul corpului a servit ca un indiciu care a înclinat balanța în favoarea argumentelor ascultate.
Implicații și aplicații
Ca orice fenomen din psihologie, această descoperire are un dublu tăiș: pe baza ei se pot pune la punct tehnici de psihoterapie sau tehnici de manipulare.