Se spune că cei care se deosebesc se atrag, dar „a fi deosebit” este un standard chiar atât de util pentru a determina compatibilitatea în relația de cuplu? Ca majoritatea clișeelor, această credință populară este suprageneralizată și poate fi înșelătoare, ba chiar periculoasă. Aceasta deoarece atracția între persoanele care se deosebesc poate să fie un semn al unei relații disfuncționale. O relație disfuncțională este o relație în care nu sunt posibile ajustări ale emoțiilor și comportamentelor partenerilor. De exemplu, persoanele dependente pot să fie atrase de persoane dominante care încurajează sentimentele de neajutorare sau de dependență.
Aceasta nu înseamnă că toate relațiile în care partenerii se deosebesc între ei sunt disfuncționale. De exemplu, cineva care este liniștit și rezervat poate să caute compania unei persoane extrovertite și entuziaste, iar relația poate să funcționeze sau nu. Oricum, ceea ce face ca o relație să funcționeze nu este atracția între persoanele care se deosebesc, ci compatibilitatea între trăsături fundamentale de personalitate.
Ce determină compatibilitatea în cuplu?
Conceptul de compatibilitate are nevoie de clarificare. În primul rând, în acest articol compatibilitatea se referă la compatibilitatea de funcționare: două persoane sunt compatibile dacă reușesc să construiască împreună o relație care funcționează. În al doilea rând, compatibilitatea nu este o chestiune de tip „totul sau nimic”: ori ești compatibil/compatibilă cu o persoană, ori nu ești. Compatibilitatea este o chestiune de grade: poți fi foarte puțin compatibil cu cineva sau extrem de compatibil, trecând prin niște niveluri intermediare. Gradul de compatibilitate între două persoane depinde de câteva aspecte care vor fi discutate mai jos.
Împărtășiți valori similare?
Compatibilitatea în cuplu crește când partenerii au valori elementare similare. O valoare elementară este o valoare din care sunt derivate alte valori mai puțin importante și evidente. De exemplu, convingerea că furtul este un act imoral este o valoare elementară. Convingerile religioase sunt un alt exemplu de valori elementare. Unele persoane au convingeri religioase foarte conservatoare, din care derivă o serie de norme de comportament, precum a nu utiliza anticoncepționale sau respectarea unor roluri de gen tradiționale, în care femeia este casnică, iar bărbatul este cel care aduce bani în casă. O astfel de persoană nu se va înțelege cu o persoană care nu crede în Dumnezeu sau care are valori religioase mai liberale. Pentru ca o relație să funcționeze, este nevoie ca partenerii să aibă un set de valori elementare comune.
Cât de egocentrici sunteți?
Două persoane care sunt egocentrice nu se vor înțelege prea bine. O persoană egocentrică este un om care crede că tot ceea ce vrea, dorește, preferă, valorizează și crede este bun, drept și adevărat. În consecință, și ceilalți trebuie să aibă aceleași idei și preferințe. Dacă unul dintre parteneri este egocentric, iar celălalt nu este, sunt șanse ca relația să dureze în timp, dar nu va fi o relație care funcționează foarte bine. Se întâmplă aceasta deoarece, mai devreme sau mai târziu, orice persoană tolerantă se plictisește să tot facă pe plac unui om care este continuu centrat numai pe propria persoană.
Vă completați intelectual reciproc?
Aici este important ca fiecare partener să aibă capacitatea de a înțelege ideile celuilalt și de a gestiona problemele care pot să apară în viața de cuplu. Asta nu înseamnă că trebuie să aveți neapărat același coeficient de inteligență. Dacă vreți să știți ce nivel al inteligenței aveți, puteți completa un test de inteligență. Este însă important ca ambii parteneri să vadă lucrurile într-o lumină compatibilă cu modul în care celălalt privește și înțelege lumea, astfel încât să existe o viziune de perspectivă comună între cei doi parteneri ai relației. Două persoane care se află într-o astfel de relație compatibilă pot să aibă orientări intelectuale foarte diferite.
Aveți interese comune?
Chiar dacă partenerii compatibili nu trebuie să aibă toate interesele comune, ar trebui să existe cel puțin câteva interese împărtășite de ambii parteneri ai relației. În principiu, cuplurile care nu împărtășesc niciun interes sunt mai puțin compatibile decât cuplurile care au câteva interese comune. Interesele comune oferă ocazia angajării în activități care le sunt amândurora plăcute. De exemplu, cuplurile care au ca pasiune comună muzica pot să își crească nivelul de compatibilitate implicându-se în activități care au legătură cu muzica.
Aveți temperamente compatibile?
Temperamentul reprezintă modul în care o persoană reacționează emoțional la evenimentele vieții. Unii sunt calmi, placizi și rezervați, alții se enervează și se stresează ușor, manifestând un comportament agitat. Vă enervați cu ușurință amândoi? Aceasta poate duce la o relație tensionată, deși nu neapărat incompatibilă, atâta timp cât sunt satisfăcute alte criterii. O relație de cuplu va fi mai compatibilă când partenerii sunt mai predispuși să gestioneze neînțelegerile în mod rațional, în loc să se angajeze în tactici iraționale precum insultele sau autovictimizarea. Multe probleme de cuplu provin din lipsa unor deprinderi constructive de a gestiona situațiile conflictuale.
Sunteți atrași unul de celălalt?
Este puțin probabil ca o relație să înflorească dacă partenerii nu se plac reciproc. Aici, atracția se referă la plăcerea de a petrece timp alături de partener. Poate să vă placă modul în care partenerul zâmbește, tonul vocii, expresia feței, modul în care se îmbracă sau se mișcă. Aceasta este o atracție psihologică, dar se prelungește și în domeniul fizic. Asta nu înseamnă că atracția sexuală este singura modalitate de atracție între partenerii unui cuplu. Multe persoane se simt atrase de compania partenerului chiar și în contexte care nu au nicio componentă sexuală.
Comunicați în mod autentic?
La o extremă se află relațiile în care există prea multă comunicare, adesea fără rost. În acest tip de relație, partenerii ajung să fie indiscreți în modul în care vorbesc și se comportă față de celălalt. Este vorba despre cuplurile în care partenerii nu își respectă reciproc dreptul la intimitate și viață privată, vorbesc când este rândul celuilalt, sunt indiscreți etc. De cealaltă parte se află relațiile în care nu există suficientă comunicare constructivă. În aceste relații, partenerii au foarte rar dispute, deoarece nu comunică niciodată ceea ce cred sau simt.
Într-o comunicare autentică, partenerii nici nu poartă măști prin care să își ascundă unul de celălalt gândurile și sentimentele, nici nu ajung să se jignească reciproc, ci își exprimă în mod asertiv opiniile în legătură cu partenerul sau cu relația.