Se spune că cei care se deosebesc se atrag, dar „a fi deosebit” este un standard chiar atît de util pentru a determina compatibilitatea în relația de cuplu? Ca majoritatea clișeelor, această credință populară este suprageneralizată și poate fi înșelătoare, ba chiar periculoasă. Aceasta deoarece atracția între persoanele care se deosebesc poate să fie un semn al unei relații disfuncționale. O relatie disfuncțională este o relație în care nu sunt posibile ajustări ale emoțiilor și comportamentelor partenerilor. De exemplu, persoanele dependente pot să fie atrase de persoane dominante care încurajează sentimentele de neajutorare sau de dependență.
Aceasta nu înseamnă că toate relațiile în care partenerii se deosebesc între ei sunt disfunctionale. De exemplu, cineva care este liniștit și rezervat poate să caute compania unei persoane extravertite și entuziaste și relatia poate să funcționeze (sau nu). Oricum, ceea ce face ca om relație să functioneze nu este atracția între persoanele care se deosebesc, ci compatibilitatea între trăsături fundamentale de personalitate.
Deci, ce determină compatibilitatea în cuplu?
Conceptul de compatibilitate are nevoie de clarificare. În primul rînd, în acest articol compatibilitatea se referă la compatibilitatea de funcționare: două persoane sunt compatibile dacă reușesc să construiască împreună o relație care funcționează. În al doilea rînd, compatibilitatea nu este o chestiune de tip „tot sau nimic”: ori ești compatibil(ă) cu o persoană, ori nu ești. Compatibilitatea este o chestiune de grade: poți fi foarte puțin compatibil cu cineva sau extrem de compatibil, trecînd prin niște nivele intermediare. Gradul de compatibilitate între 2 persoane depinde de cîteva aspecte care vor fi discutate mai jos.
Împărtășiți valori similare?
Compatibilitatea în cuplu crește cînd partenerii au valori elementare similare. O valoare elementară este o valoare din care sunt derivate alte valori mai puțin importante și evidente. De exemplu, convingerea că furtul este un act imoral este o valoare elementară. Convingerile religioase sunt un alt exemplu de valori elementare. Unele persoane au convingeri religioase foarte conservatoare din care derivă o serie de norme de comportament (a nu utiliza anticoncepționale, roluri de gen tradiționale – femeia este casnică iar bărbatul este cel care aduce bani în casă, etc). O astfel de persoană nu se va înțelege cu o persoană care nu crede în Dumnezeu sau care are valori religioase mai liberale. Pentru ca o relație să funcționeze, este nevoie ca partenerii să aibă un set de valori elementare comune.
Cît de egocentrici sunteți ?
Două persoane care sunt egocentrice nu se vor înțelege prea bine. O persoană egocentrica este un om care crede că tot ceea ce vrea, dorește, preferă, valorizează, crede, este bun, drept și adevărat. În consecință, și ceilalți trebuie să aibă aceleași idei și preferințe. Dacă unul dintre parteneri este egocentric iar celălalt nu este, sunt șanse ca relația să dureze în timp, dar nu va fi o relație care funcționează foarte bine. Se întîmplă aceasta deoarece, mai devreme sau mai tîrziu, orice persoană tolerantă se plictisește să tot facă pe plac unui om care este continuu centrat numai pe propria persoană.
Vă completați intelectual reciproc?
Aici este important ca fiecare partener să aibă capacitatea de a înțelege ideile celuilalt și de a gestiona problemele care pot să apară în viața de cuplu. Asta nu înseamnă că trebuie să aveți neapărat același coeficient de inteligență. (Dacă vreți să știți ce nivel al inteligenței aveți puteți completa un test de inteligență). Este însă important ca ambii parteneri să vadă lucrurile într-o lumină care e compatibilă cu modul în care privește și înțelege celălalt lumea, să existe o viziune de perspectivă comună între cei doi parteneri ai relației. Două persoane care se află într-o astfel de relație compatibilă pot să aibă orientări intelectuale foarte diferite.
Aveți interese comune?
Chiar dacă cuplurile compatibile nu trebuie să aibă toate interesele comune, ar trebui să existe cel puțin cîteva interese care să fie comune pentru ambii parteneri ai relației. În principiu, cuplurile care nu împărtășesc niciun interes sunt mai puțin compatibile decît cuplurile care au ceva interese comune. Interesele comune oferă ocazia angajării în activități care le sunt amîndorura plăcute. De exemplu, cuplurile care au ca pasiune comună muzica pot să își crească compatibilitatea angajîndu-se activități care au legătură cu muzica.
Aveți temperamente compatibile?
Temperamentul reprezintă modul în care o persoană reacționează emoțional la evenimentele vieții. Unii sunt calmi, placizi, rezervați, alții se enervează și se stresează, manifestînd un comportament agitat. Vă enervati cu ușurință amîndoi? Aceasta poate duce la o relație tensionată deși nu neapărat incompatibilă, atîta timp cît sunt satisfăcute alte criterii. O relație de cuplu va fi mai compatibilă cînd partenerii sunt mai predispuși să gestioneze neînțelegerile în mod rațional, în loc să se angajeze în tactici iraționale precum insultele sau autovictimizarea. Multe probleme de cuplu provin din lipsa unor deprinderi constructive de a gestiona situațiile conflictuale.
Sunteți atrași unul de celălalt?
E puțin probabil că o relație va înflori dacă partenerii nu se plac reciproc. Aici, atracția se referă la plăcerea de a petrece timp alături de partener. Poate să vă placă modul în care partenerul zîmbește, tonul vocii, expresia feței, modul în care se îmbracă, se mișcă, etc. Aceasta este o atracție psihologică, dar se prelungește în domeniul fizic. Aceasta nu înseamnă că atracția sexuală este singura modalitate de atracție între partenerii unui cuplu. Multe persoane se simt atrase de compania partenerului chiar în contexte care nu au nicio componentă sexuală.
Comunicați în mod autentic?
La o extremă se află relațiile în care este prea multă comunicare, adesea fără rost. În acest tip de relație partenerii ajung să fie indiscreți în modul în care vorbesc și se comportă față de celălalt. Este vorba despre cuplurile în care partenerii nu își respectă reciproc dreptul la intimitate și viață privată, vorbesc cînd este rîndul celuilalt, sunt indiscreți, etc. De cealaltă parte sunt relațiile în care nu există suficientă comunicare constructivă. În aceste relații partenerii au foarte rar dispute, deoarece nu comunică niciodată ceea ce cred sau simt.
Într-o comunicare autentică, partenerii nici nu poartă măști prin care să își ascundă unul de celălalt gîndurile și sentimentele, nici nu ajung să se jicnească reciproc, ci își exprimă în mod asertiv opiniile în legătură cu partenerul sau cu relația.