Există o serie de cupluri care îşi încep relaţia iubindu-se cu pasiune şi anticipînd că se vor iubi întotdeauna la fel, dar în cele din urmă relatia lor se scufundă în indiferenţă, frustrare şi resentimente. Este unul dintre paradoxurile societăţii noastre. Dragostea care începe frumos şi promiţător pentru ca apoi să se transforme în exact opusul ei.
Să examinăm un caz concret. Mihai şi Miruna (numele sunt imaginare dar situaţia este reală) sunt doi soţi care acum se ceartă într-una deşi la începutul relaţiei se înţelegeau foarte bine şi, dupa spusele lor, credeau că se iubesc. Miruna este pictoriţă şi profesoară de arte plastice iar Mihai este contabil. S-au căsătorit cînd Mihai avea 28 de ani, iar Miruna 26. Mihai este din fire solitar, serios şi îngîndurat şi a fost atras de spontaneitatea, veselia şi caracterul comunicativ al soţiei sale. Atitudinea ei degajată era ca un antidot pentru înclinaţia lui catre tristeţe şi de aceea s-a îndrăgostit pătimaş de ea.
După cîţiva ani situatia însă s-a schimbat. Mihai a devenit hipercritic în legatură cu Miruna spunînd “E aeriană. E iresponsabilă, nu te poţi baza pe ea. Nu ia niciodată nimic în serios.” Deşi atitudinea lui Mihai faţă de Miruna s-a schimbat, personalitatea ei nu s-a schimbat deloc, este aceeaşi femeie de care s-a îndrăgostit acum cîţiva ani. Ceea ce s-a schimbat este modul în care o percepe acum pe Miruna, perspectiva din care îi priveşte aceleaşi calităţi care cîndva i-au plăcut.
Şi Miruna şi-a schimbat în timp opinia în legatură cu Mihai. La început îl considera inteligent, spiritual, conştiincios şi de încredere. Dar după ce s-au căsătorit, constatînd că aceste “calităţi” ale lui Mihai îi îngrădeau libertatea şi spontaneitatea, a început să îl privească altfel: “E insuportabil. Disecă şi analizează totul în loc sa se bucure de viaţă, nu pot fi eu însămi în preajma lui!”
Mihai şi Miruna reprezintă un caz tipic de relaţie destructurată prin schimbarea perspectivei. Cît timp nu au fost căsătoriţi — deoarece nu veneau în contact zi de zi — şi-au perceput principalele însuşiri de caracter drept calităţi şi s-au iubit. După ce situaţia şi perspectiva s-au schimbat, aceleaşi însuşiri au început să şi le considere a fi defecte şi au început certurile.
Să analizăm cum au evoluat în timp sentimentele celor doi soţi pentru a înţelege unde îşi au originea neînţelegerile.
Dragostea
În mod bizar, rădăcinile neînţelegerilor de mai tîrziu se găsesc chiar la începutul relaţiei lor, cînd s-au îndrăgostit. Cum se întîmplă întotdeauna, sentimentele pe care le-au resimţit atunci au fost foarte puternice, îndeajuns de intense ca să le altereze capacitatea de a judeca “la rece”. De altfel se şi spune despre îndrăgostiţi că “parcă plutesc, au capul în nori”, etc. Îndrăgostindu-se, Mirunei nici nu i-a trecut prin minte că înclinaţia către ordine, exactitate şi rationament a lui Mihai ar putea cîndva să o stînjenească. Îl iubea şi îi percepea toate însuşirile — chiar şi posibilele defecte — ca pe nişte calităţi extraordinare. Mihai, şi el îndrăgostit, o percepea pe prietena lui cam în aceeaşi manieră.
Dezamăgirea
Imaginea pe care oamenii şi-o formează despre partenerul lor în timpul perioadei cînd se curtează serveşte ca un fel de standard după care judecă etapele ulterioare ale mariajului. Problema e că această imagine de obicei este diferită de realitate. O persoană îndrăgostită este predispusă să vadă numai însuşirile pozitive ale persoanei iubite şi chiar defectele se transformă în calitaţi în ochii îndrăgostitului.
Certurile şi micile frustrări ulterioare ale căsniciei contrastează cu imaginea euforică pe care partenerii şi-o proiectează la începutul relaţiei în legătură cu viitorul mariaj.
În cazul celor doi soţi de care am pomenit, după ce s-au căsătorit au început să iasă la suprafaţă anumite aşteptări ascunse. Mihai se aştepta ca Miruna să-i fie mereu alături cînd se simte deprimat, ca ea să fie întotdeauna punctuală, logică şi ordonată. Deşi Miruna era de multe ori punctuală, logică si ordonată din cînd în cînd era capricioasă, dezorganizată şi de negăsit atunci cînd Mihai avea nevoie de ea. El s-a simţit rănit cînd şi-a văzut aşteptările înşelate şi a considerat felul de a fi al Mirunei ca fiind “lipsă de caracter”. Cînd a observat că Miruna nu este conform aşteptărilor sale, Mihai a început să creadă ca atracţia sa iniţială pentru ea a fost o greşeală şi a început să-i perceapă însuşirile ca pe nişte defecte.
Reacţia lui Mihai arată că ceea ce îi atrage pe parteneri la început este arareori de ajuns pentru a susţine o relaţie de lungă durată. Miruna se aştepta ce Mihai să o accepte necondiţionat aşa cum este ea — cum proceda înainte de căsătorie — şi cînd a observat că acest lucru nu se întîmplă, a considerat că lui Mihai nu îi pasă de ea.
Promisiuni nerespectate
Uneori promisiunile făcute înainte de casătorie, cînd cei doi parteneri se curtează reciproc, nu sunt ţinute după ce se căsătoresc. Nu este neapărat vorba de promisiuni explicite. Un îndrăgostit va încerca să se comporte cît mai agreabil şi mai plăcut pentru a îşi seduce partenera, acţionînd ca un veritabil agent de marketing. Astfel se creează aşteptări nerealiste care se pot transforma ulterior în dezamăgiri.
O altă problemă care apare în multe cupluri este sentimentul unuia sau al ambilor parteneri că au drepturi faţă de celălalt. Mihai afirmă că are dreptul să se aştepte la anumite lucruri din partea sotiei lui; deoarece îşi simţea mereu aceste drepturi încălcate, imaginea lui vis-a-vis de Miruna a început să se schimbe în rău.
Aceste aşteptări ale partenerilor se concretizează într-un veritabil “contract marital” care este arareori explicit. Cind unul dintre ei îl încalcă, celălalt se va simţi trădat. Dar respectarea “contractului” depinde în mare măsură de capacitatea partenerilor de a înţelege aşteptările şi sentimentele celuilalt.
Inversarea sentimentelor
La începutul relaţiei, partenerii se văd unul pe celălalt numai în roz; îşi ignoră defectele. Pe măsură ce trece timpul şi frustrările se acumulează, apare o situaţie opusă: fiecare îşi vede partenerul în negru, ingnorîndu-i calităţile. Episoade izolate în care aşteptările nu sunt împlinite sunt considerate suficiente pentru a ataşa o eticheta negativă partenerului. Dacă un soţ nu dă atenţie soţiei într-o zi, atunci el este declarat “insensibil”. De fapt nimeni nu e în întregime rău sau în întregime bun. Dar aşteptările dezamăgite îi fac pe mulţi să gîndească în alb şi negru ignorînd realitatea. Este aceeaşi eroare pe care o comit îndrăgostiţii la începutul relaţiei. Numai că acum se manifestă invers.
Căi de rezolvare
Gîndirea în alb şi negru este o trăsătură comună a multor cupluri din cauza încărcăturii afective majore pe care partenerii o investesc în relaţie. Percepţia lui Mihai vis-a-vis de Miruna este un exemplu al acestei erori de raţionament.
Totuşi, dacă partenerii îşi îmbunătăţesc abilităţile de comunicare aşa încît să se asculte reciproc cu mai multă atenţie, să îşi exprime dorinţele mai eficient şi să-şi rezolve problemele într-o manieră colaborativă, lucrurile se pot schimba în bine. În faţa terapeutului Mihai şi Miruna au învăţat să îşi potrivească mai bine aşteptările.
Pentru ca lucrurile să înceapă să functioneze este necesar ca partenerii să renunţe la multe convingeri negative şi la maniera egocentrică de a privi relaţia. O astfel de perspectivă asupra relaţiei poate fi observată de exemplu în anumite remarci făcute de Mihai: “Dacă Miruna e punctuală, atunci e responsabilă. Dacă întîrzie, atunci e iresponsabilă.” Asemenea judecăţi egocentrice apar în comportamentul uman ca o metodă de a îţi atinge scopurile fără a ţine cont de nevoile celorlalţi; într-o relaţie însă, astfel de atitudini sunt destructive.
Pentru ca să se întîmple într-adevar schimbarea, partenerii trebuie să stabilească cu claritate ce acţiuni reprezintă semne de consideraţie, de gentileţe sau de responabilitate. Cînd astfel de acţiuni apar, sunt importante încurajările din partea partenerului, astfel încît cel care le initiază să se simta motivat(ă) se le iniţieze cît mai des.