În anul 1964, s-a petrecut la New York un eveniment care a marcat opinia publică: o tânără, Kitty Genovese, a fost ucisă cu bestialitate, pe stradă, fără ca nimeni să intervină. Cercetările ulterioare ale poliției au arătat că 38 de persoane au asistat la crimă din interiorul locuințelor, dar nu au intervenit.
Această întâmplare a stimulat mult cercetările din psihologia socială. Psihologii au încercat să înțeleagă de ce, în anumite situații, oamenii nu acordă ajutor persoanelor aflate în situații critice.
Cercetările au pus în evidență un aspect surprinzător: suntem mai predispuși să acordăm ajutor când suntem singuri decât când ne aflăm în compania altora. Cu cât numărul celor prezenți este mai mare, cu atât este mai puțin probabil ca cineva să intervină. Acest fenomen a fost denumit efectul de trecător, sau bystander effect.
Un experiment din 1970, realizat de psihologii Latané și Darley, a pus în evidență acest efect. Cercetătorii au invitat niște studenți la un interviu. În timp ce studenții completau un chestionar, s-a introdus fum în încăpere și, după câteva minute, camera s-a umplut de fum. Cel mai repede au reacționat studenții care se aflau singuri în încăpere: 75% dintre ei au intervenit imediat. Dintre cei care se aflau în compania altor studenți, doar 38% au intervenit imediat. Cel mai interesant rezultat a fost obținut pentru situația în care, alături de studenți, se afla un complice al cercetătorilor care rămânea complet pasiv: doar 10% dintre studenți au acționat.
Un alt studiu, denumit A Lady in Distress, adică „O doamnă la ananghie”, a confirmat aceste concluzii. Experimentul a arătat că oamenii pot rămâne indiferenți chiar și atunci când cineva este în pericol. În timp ce subiecții bărbați completau un chestionar, o funcționară lua o scară din camera unde se aflau subiecții, spunând că are nevoie de un dosar de pe un dulap înalt. După un minut, subiecții auzeau cum femeia cade cu zgomot în biroul vecin. 70% dintre cei care se aflau singuri au sărit în ajutorul femeii. Dintre cei care se aflau împreună cu un subiect real, doar 40% au intervenit. Cei care se aflau împreună cu un complice al experimentatorului, care a ignorat situația, au intervenit numai în proporție de 7%.
Alte experimente au confirmat existența acestui efect. Cercetătorii au oferit mai multe explicații pentru comportamentul pasiv al persoanelor aflate într-un grup, în situații critice.
- Difuziunea responsabilității
- În situațiile de urgență, prezența altora îi oferă individului posibilitatea de a transfera responsabilitatea de a acționa sau de a nu acționa. Nu este necesar ca individul să îi vadă pe ceilalți, este suficient să știe că ei există, cum s-a întâmplat în cazul Kitty Genovese. Un individ singur va acționa pentru că lui îi revine întreaga responsabilitate.
- Inhibarea produsă de public
- În astfel de situații poate să apară teama de a nu face o gafă. Oamenii se tem să nu pară ridicoli în ochii celorlalți, reacționând exagerat, și atunci preferă să nu acționeze.
- Imitarea
- Când se află în situații ambigue, în care nu este clar cum trebuie să acționeze, oamenii au tendința de a imita comportamentul celorlalți. Dacă aceștia nu reacționează și se arată pasivi, situația va fi percepută ca fiind mai puțin gravă decât este în realitate.
Ce influențează acordarea ajutorului?
Factorii care influențează acordarea ajutorului pot să țină de situații tranzitorii sau pot fi trăsături stabile de personalitate.
- Buna dispoziție
- S-a descoperit că, în zilele în care suntem bine dispuși, predispoziția de a oferi ajutor este mai pronunțată. Chiar vremea însorită are un efect de facilitare a comportamentului de ajutorare. Se întâmplă aceasta deoarece, când oamenii se simt bine, sunt mai puțin preocupați de ei înșiși și mai sensibili la nevoile altora.
- Competența percepută și calitatea de lider
- Când oamenii se simt capabili să stăpânească situația critică, sunt mai predispuși să acorde ajutor. De asemenea, s-a constatat că cei care sunt lideri într-un grup au o tendință mai pronunțată de a interveni în comparație cu membrii non-lideri.
- Sexul
- Studiile au arătat că bărbații sunt mai predispuși să acorde ajutor femeilor decât sunt femeile predispuse să acorde ajutor bărbaților. Acest efect a fost pus pe seama motivației sexuale a bărbaților. Un experiment a testat această ipoteză, manipulând starea de excitare sexuală a subiecților prin prezentarea unui film erotic. La ieșire, subiecții se întâlneau cu un complice al experimentatorului care scăpa niște foi pe jos.
- Rezultatele au arătat că bărbații care vizionaseră un film erotic erau mai predispuși să ajute o femeie decât cei care vizionaseră un film fără scene erotice.
- De asemenea, a fost evidențiat un contrast frapant: cu cât bărbații se simt mai excitați sexual, cu atât petrec mai mult timp ajutând o femeie; dimpotrivă, cu cât femeile resimt mai mult starea de excitație sexuală, cu atât petrec mai puțin timp ajutând un bărbat.
În mod surprinzător, mărimea orașului de origine pare să aibă un efect asupra comportamentului de ajutorare: cei care au copilărit în orașe mici tind să acorde ajutor mai frecvent decât cei originari din metropole.