Atacul de panică este o tulburare specifică anxietății, în majoritatea tulburărilor anxioase putând să survină atacuri de panică. Aspectul esențial al acestei tulburări este apariția bruscă a unei stări intense de frică sau de disconfort care atinge apogeul în decurs de aproximativ 10 minute de la apariție. Frica sau disconfortul sunt însoțite de o serie de simptome somatice sau psihologice. Acestea sunt: palpitațiile, accelerarea ritmului inimii, transpirația, tremorul sau trepidația, senzația de scurtare a respirației sau de strangulare, senzația de sufocare, dureri în zona inimii, greața sau tulburări gastro-intestinale, senzație de amețeală, dezechilibru sau leșin, sentiment de irealitate, frica de pierdere a controlului sau de a nu înnebuni, frica de a nu muri, senzații de amorțeală în membre sau furnicături, frisoane sau valuri de căldură. Este necesar să existe 4 din aceste 13 simptome pentru a diagnostica un atac de panică. Atacurile în care există mai puțin de 4 simptome sunt denumite atacuri de panică cu simptome limitate.
Persoanele la care survin atacuri de panică declară că frica resimțită este foarte intensă, fiindu-le frică să nu înnebunească sau să aibă un atac de cord. Apare și dorința de a fugi cât mai repede oriunde din locul unde a survenit atacul.
Există trei tipuri de atac de panică:
Atacul de panică nesemnalizat
Atacul apare din senin, în mod spontan, fără a fi declanșat de factori sau situații cunoscute de subiect
Atacul de panică circumscris situațional
Atacul apare numai în anumite situații care provoacă anxietate, cunoscute subiectului. De exemplu în fobia socială pot apărea atacuri de panică dacă subiectul trebuie să ia cuvântul în public.
Atacul de panică predispus situațional
Este foarte posibil ca atacul să apară în anumite situații, dar nu este întotdeauna sigur că va apărea. De exemplu, în cazul atacurilor care apar în timpul somnului, pot exista nopți în care atacurile nu au loc.
Tratament
Psihoterapia cognitiv-comportamentală
Psihoterapia cognitiv-comportamentală se concentrează pe modul în care pacientul își concepe și interpretează simptomele și pe inhibarea sau eliminarea comportamentelor care întreţin sau produc atacurile de panică. Are rolul de a induce la pacient o viziune mai realistă asupra cauzelor care îi produc simptomele. Deoarece nu are efecte secundare, acest tip de terapie ar trebui să fie preferat față de terapia medicamentoasă.
Antidepresivele
Sunt medicamente utilizate mai ales în tratamentul depresiei, dar care sunt eficiente și în tratarea tulburărilor anxioase și implicit a atacului de panică. Durează câteva săptămâni până efectul lor devine vizibil. Pot produce dependență.
Anxioliticele benzodiazepinice
Acestea sunt medicamente împotriva anxietății al căror efect se instalează foarte repede (între 30 de minute și o oră). Luate în timpul unui atac, acestea contribuie la calmarea simptomelor. Dacă sunt administrate pe termen mai lung de 10 zile, se poate instala dependența.
Substanțe care pot declanșa atacul de panică
Există o serie de substanțe care trebuie evitate dacă suferiți de anxietate deoarece sunt cunoscute ca factori declanșatori ai atacurilor de panică. Acestea sunt: nicotina, cafeina, ceaiul verde, băuturile energizante. În unele cazuri atacurile de panică pot fi declanșate de exerciții fizice sau de hiperventilaţie (inspirații și expirații prea adânci).