Autorul acestei probe proiective, Herman Rorschach (născut la Zurich in 1884, mort în 1922), este unul dintre reprezentanţii de marcă ai şcolii psihiatrice elveţiene de la sfîrşitul secolului trecut şi începutul secolului nostru.
Sub influenţa marelui biolog Haeckel, Rorschach a optat pentru studii medi-cale, deşi făcuse dovada unor aptitudini deosebite pentru desen. În perioada 1904 – 1909 a studiat la Neuchatel, Berlin, Berna, Zurich. După terminarea studiilor în medicină s-a specializat în psihiatrie şi a lucrat la clinica universitară din Zurich, condusă de Eugen Bleuler (medicul psihiatru care a pus în circulaţie termenul schizofrenie). Între 1909 – 1913 a frecventat cercul de psihanalişti din Zurich (Bleuler, Jung, Binswanger, Pfister). Din 1915 şi pînă în 1920 a lucrat ca medic în cîteva spitale de boli cronice. În activitatea sa, în tratamentul afecţiunilor psihice a aplicat el însuşi psihanaliza. Preocupările susţinute în acest domeniu au condus la alegerea lui ca vicepreşedinte al Societăţii Elveţiene de Psihanaliză, fondată în 1919.
Încă de la începutul specializării şi activităţii sale în psihiatrie, Rorschach a fost în mod evident influenţat de concepţiile asistentului fui Bleuler (devenit apoi medicul şef al clinicii psihiatrice universitare), nimeni altul decât celebrul psiholog şi psihiatru de mai tîrziu, Carl Jung. In perioada respectivă, la clinica din Zurich, Jung făcea experimente cu testul său asociativ verbal şi încerca, pentru prima dată, să aplice concepţia psihanalitică în tratamentul psihozelor.
În 1918, Rorschach a conceput planşele testului ce-i poartă numele, iar în 1921 a publicat lucrarea “Psychodiagnostik”. După puţin timp de la publicarea acestei lucrări, în 1922, a încetat din viaţă prematur, la numai 38 de ani. Apariţia lucrării “Psychodiagnostik” a constituit un eşec asemănător celui înregistrat de Freud cu “Interpretarea viselor”. Abia după aproximativ zece ani de la moartea părintelui său, testul “petelor de cerneală” (după cum mal este cunoscut testul lui Rorschach) este reluat de diverşi specialişti şi începe să se răspîndească: în Suedia, Binder adaugă la gama răspunsurilor pe cele clar-obscur, în 1936 testul este introdus în SUA de către Beck, iar Klopfer înfiinţează la New York, în 1939, Institutul Rorschach.
Cum a fost conceput testul
Rorschach, excelent desenator, pasionat avizat de pictură, la început s-a interesat de maniera în care pacienţii săi reacţionează la “petele de cerneala”, comparînd apoi răspunsurile acestora cu cele ale subiecţilor normali. În urma analizelor făcute, a constatat că percepţia vizuală a indivizilor este puternic influenţată de personalitatea lor. Astfel, în timp ce răspunsurile care se centrează, în special, pe culoare sînt legate de extratensivitate (derivat din terminologia lui C. G. Jung, acest termen a fost introdus de H. Rorschach pentru a caracteriza tipul de individ a cărui viaţă este orientată mai ales către lumea exterioară şi care este capabil să stabilească foarte uşor contacte sociale şi afective), cele ce insistă pe mişcare, pe situatile animate ţin de introversivitate.
După ce a utilizat mai multe variante şi a elaborat suportul teoretic pentru interpretarea “petelor” sale (care nu sînt, cum s-ar putea crede, rezultatul unui simplu hazard, ci al unei selecţii efectuate cu grijă după numeroase studii şi experienţe), Rorschach s-a oprit la actuala formă a testului, care constă din zece planşe – cinci negru-alb, două negru-alb-roşu, trei divers colorate. Planşele au formă dreptunghiulară şi pe fiecare dintre ele este imprimată o imagine asemănătoare cu o pată de cerneală de formă neregulată, dar simetrică de-a lungul axului ce o străbate în plan vertical.
Fiecare pată a fost concepută în conformitate cu un conţinut simbolic dificil de observat la prima vedere, dar de natură să suscite reacţii şi răspunsuri semnificative referitoare la personalitatea celui investigat.
Administrarea și semnificația testului
Planşele, numerotate de la I la X, sînt prezentate subiectului, în ordine, ca material-stimul. Durata unei investigaţii cu testul Rorschach este, în medie, între treizeci de minute şl două ore (probă şi anchetă). Cele zece planşe au nu numai o semnificaţie analitică, ci şi o semnificaţie arhetipală.
După D. Anzieu şi Mireille Monod semnificaţia analitică a planşelor este următoarea: I – angoasa pierderii obiectului; II – scena primitivă, cuplul originar; III – situaţia oedipi-ană; IV – Supraeul patern; V – imaginea mamei falice; VI – bisexualitatea; VII – separarea de partenerul matern; VIII – mediul exterior, străin de familie; IX – pulsiunea morţii; X – angoasa de divizare, de distrugere a ansamblului, cu păstrarea posibilităţii de reîntregire şi reglare.
Semnificaţia arhetipală a planşelor lui Rorschach – după McCully -este următoarea: I -autoritate feminină matriarhală; II – ideea naşterii, continuitatea vieţii, elemente bisexuale, separarea originară om-animal; III – complexele personale, psihismul individual profund; IV – principiul masculin, puterea, virilitatea; V – psihismul personal primar, imaginea de sine; VI – funcţionarea principiului masculin, învestirea energiei masculine; VII -arhetipul feminităţii, energia şi funcţionarea principiului feminin; VIII – disponibilităţile adaptative ale subiectului, natura lor, lumea exterioară mediului familial, străină; IX -transpersonalul, uniunea marilor categorii de opoziţie, angoasa morţii; X – arhetipul sursă, inconştientul, principiul inconştientului în accepţie lărgită (sursa inconştientă, profund-simbolică, principiul marin, acvatic).
Interpretarea testului
Protocoalele la testul Rorscach se pretează atît la o analiză cantitativă, dar şi calitativă, ultima modalitate de interpretare fiind, evident, mult mai importantă.
Sub aspect cantitativ sînt luate în considerare: numărul total al răspunsurilor – R; timpul total pentru răspunsuri – T; timpul pentru fiecare răspuns – T/R. Din perspectivă calitativă, interpretarea va urmări: localizarea răspunsurilor, dacă acestea se referă la toată planşa, sînt globale (G), sau numai la detalii (D); factorul determinant al răspunsului – forma (F), culoarea (C), mişcarea (K) şi clar-obscurul, care poate fi difuz (Ciob) sau detaliat (estompaj – E); conţinutul sau registrul tematic al răspunsului – animal (A), uman (H), anatomic (Anat) etc; banalitate (Ban) sau originalitate (Orig).
Testul Rorschach reprezintă mult mai mult decît un exerciţiu de imaginaţie; cu ajutorul lui se poate realiza un diagnostic aprofundat al personalităţii din perspectivă Intelectuală, afectivă şi comportamentală.
Spre deosebire de testele de inteligenţă, ceea ce se surprinde cu acest test vizează mai puţin posibilităţile intelectuale ale individului şi mai mult randamentul efectiv al inteligenţei. Dintre dimensiunile afectivităţii, puse în lumină de răspunsurile la planşele testului, reţinem impulsivitatea (agresivitatea), labilitatea emoţională, controlul asupra emoţiilor, anxietatea, angoasa nevrotică ş. a. Comportamentul este evaluat în funcţie de mai mulţi factori – realism, adaptare, contacte umane etc.
In ciuda dificultăţilor de interpretare şi a timpului necesar pentru aceasta (de la cîteva ore pînă la o jumătate de zi pentru fiecare protocol), “testul petelor de cerneală” este unul dintre cele mai răspîndite teste de personalitate din lume. În plus, pentru a i se evidenţia noi valenţe a făcut şi face obiectul unui număr extraordinar de mare de cercetări şi lucrări.