Cei care au o personalitate de tip A şi-ar putea pune întrebarea: “Ce pot să fac pentru a reduce probabilitatea apariţiei unei afecţiuni cardiovasculare implicată de acest tip de comportament?”.
Aţi fost tentat adesea să gîndiţi că nu vi se va întîmpla tocmai dumneavoastră să vă “îmbolnăviţi de inimă”, că în prezent nu aveţi nici un fel de probleme cu sănătatea etc. Astfel de afirmaţii le auzim frecvent în jurul nostru într-o multitudine de situaţii, ele reprezentînd, de fapt, mecanisme de apărare a Eu-lui: negare, respectiv raţionalizare (autoînşelare). În cazul de faţă, aceste două mecanisme vă pot împiedica inconştient să luaţi măsuri preventive sau terapeutice, după caz. Tocmai de aceea le-am menţionat, pentru a nu pica în capcana autoînşelării.
M. D. Friedman şi R. H. Rosenman, cei doi cardiologi americani care au cercetat personalitatea tip A, consideră că nu se pune problema eliminării totale a acesteia, ci doar a ţinerii sub control. Persoana de tip A stabileşte împreună cu psihologul o strategie terapeutică, avînd obiective precise, legate în fond de caracteristicile acestui lip de personalitate.
Caracteristicile personalității tip A
Caracteristica majoră a personalității tip A este lupta permanentă cu timpul, a cărui percepţie îl ţine pe individ mereu încordat şi tensionat. De aceea unul din cele mai importante obiective ale programului terapeutic este “scoaterea din priză”, decuplarea persoanei din presiunea percepţiei anxioase a timpului. Înainte de a stabili prin ce strategii şi tehnici să realizeze această decuplare, psihologul trebuie să-l ajute pe cel în cauza să înţeleagă mecanismele prin care se autostresează şi implicaţiile patologice ale cercului vicios în care se află.
De unde provine cronicitatea crizei de timp a personalităţii de tip A? Deşi am fi tentaţi să vedem cauza în exterior, în cerinţele mereu crescînde ale societăţii bazate pe competiţie, cauza reală se află în interiorul individului.
Personalitatea tip A este conectat total la profesia sa. Pentru a avansa rapid, îşi asumă nenumărate sarcini, îşi neglijează timpul liber, pauzele dc masă, lucrează acasă după orele de serviciu şi chiar în weekend. Persoana de tip A nu vrea (uneori nu poate) să spună “Nu” şefului ei. O astfel de persoană este foarte bine apreciată profesional. Cercetări făcute de C. L. Cooper arată că managerii de succes tind să fie, în principal, persoane de tip A, aceştia plătind însă foarte scump succesul prin ieşirea din cursă pe la 40-45 de ani, cu tulburări cardiace.
Adăugind la solicitările profesionale tot mai ridicate şi cerinţele membrilor familiei, ale prietenilor foarte buni care nu pot fi refuzaţi, precum şi caracteristica personală de a-şi oferi permanent sprijinul şi de a refuza întotdeauna ajutorul altora, persoana de tip A e prinsă în cercul vicios al luptei cu timpul. Se află mereu în criză de timp pentru că îşi asumă tot mai multe responsabilităţi, tot mai multe sarcini ce trebuie îndeplinite într-un timp lot mai comprimat. Pentru a cîştiga timp, persoana de tip A îşi măreşte ritmul şi viteza în tot ceea ce face: comportament alimentar şi verbal, mers, conducerea autoturismului etc.
Ce pot face cei care au personalitate tip A
După înţelegerea mecanismului vicios în care se află, persoana de tip A stabileşte împreună cu psihologul şi modalităţile de ieşire din acest mecanism în funcţie de cauze. Problema îşi poate avea sursa în modul defectuos de planificare personală, obiectivele de viaţă propuse fiind prea multe sau nerealist de înalte. Recunoaşterea limitelor personale şi fixarea unor scopuri realiste pot constitui începutul unei vieţi noi, sănătoasă şi plină de satisfacţie. Se continuă cu un program de afirmare personală, de conştientizare dc către cel în cauză a drepturilor sale ca individ.
Fiecare dintre noi avem dreptul de a fi fericiţi, de a ne bucura de viaţă, însă persoana de tip A îşi autolimitează dreptul de a fi fericită, nefolosind dreptul de a spune “Nu”. La lucru, persoana de tip A este preferata superiorilor, care le dau sarcini dificile şi urgente. O astfel de persoană trebuie să înveţe că e o dovadă de maturitate emoţională ca uneori, prin-tr-un “Nu” abil spus, să-i aminteşti superiorului să iasă din rutina supraîncărcării unora şi a subsolicitării colegilor de muncă. De asemenea, şi în relaţiile cu cei apropiaţi, rude şi prieteni, trebuie asumat, fără un sentiment de vinovăţie, dreptul de a spune “Nu”. Aceasta înseamnă în fond asumarea matură a propriilor responsabilităţi, fără a le îngloba pe ale celorlalţi (colegi de muncă, prieteni, rude), cu costul ridicat al ruinării sănătăţii.
Schimbarea rutinelor comportamentale
Mergînd spre comportamente specifice, se va trece, împreună cu pshoterapeutul, la schimbarea rutinelor comportamentale achiziţionate de persoana de tip A:
- Nu-şi ia pauza de masă, mănîncă foarte repede; i se atribuie ca “temă de casă” să-şi fixeze pauze dc masă, să-şi mănînce sandvişul cît de încet posibil.
- Pentru a cîştiga timp, trece cu maşina pe culoarea galbenă a semaforului sau ca pieton pe roşu; i se cere ca de fiecare dală cînd se comportă astfel să facă ocolul acelei intersecţii şi să traverseze în mod corect.
- Nu are răbdare să-i asculte pe ceilalţi; i se sugerează să asculte, fără a întrerupe, ce a făcut soţia astăzi la serviciu.
- Nu-şi exprimă stările prin care trece; primeşte ca temă de casă să-i spună colegului de muncă dacă este enervat de ţigara acestuia.
- Îşi dedică întreaga energie profesiei; i se cere reluarea vechilor hobby-uri sau practicarea unor activităţi sportive preferate, cu scopul declarat al relaxării.
O decuplare eficientă de sub presiunea timpului care stresează poate fi atinsă prin relaxare, desfăşurată la început sub supravegherea psihologului şi, mai apoi, individual, acasă. Training-ul autogen Schultz şi relaxarea musculară progresivă a lui Jacobson, însoţite de sugestii terapeutice, se dovedesc a fi procedee nepreţuite, atît pentru a preveni, cît, mai ales, pentru a ameliora starea bolnavului cardiac.