În vorbirea curentă utilizarea adjectivului “inteligent” este lipsită de ambiguitate şi se foloseşte pentru a descrie anumite calităţi de comportament. Aptitudinea de a vedea raporturi utile în funcţie de o situaţie problematică particulară nu reprezintă decît una din calităţile comportamentului, pe care mulţi o numesc inteligenţă.
Argumente teoretice demonstrează însă că nu se poate pune semnul egalităţii între inteligenţă şi componenta intelectuală a creativităţii, care înglobează o serie de verigi importante pentru actul creaţiei: aptitudinile speciale şi trăsăturile de personalitate. Estimînd – cu mijloace psihologice – inteligenta, vom avea un indiciu orientativ în majoritatea cazurilor. Sawyers şi colaboratorii (1990), analizînd progresia dezvoltării creativităţii, consideră că la adolescenţi fluenţa ideaţională operează mai degrabă ca un predictor al comportamentului creativ. O asemenea conceptualizare indică faptul că factorii care sînt în relaţie cu procesul creativ vor varia în funcţie de vîrstă.
De aceea, fiecare pas identificat de către Treffinger (1982) este influenţat de o varietate de factori, incluzînd contextul (de exemplu programa şcolară), cognitivul (curiozitatea) şi personalitatea ca variabile care pot afecta rezultatele. Supradotarea creativ-productivă se manifestă, de obicei, în acumulări care pot dura luni sau ani, pe cînd cea şcolară se manifestă tipic în acumulări în ore şi zile sau, ocazional, în cazuri de proiecte, în săptămînal. Datorită acestor diferenţe în timp, supradotarea creativ-productivă pare să reclame un nivel înalt de îndeplinire a sarcinii. Contribuţiile creativ-productive sînt definite prin standardul tuturor contribuţiilor făcute într-un anumit domeniu, pe cînd produsele supradotării şcolare sînt judecate mai degrabă pe plan local.
Profesorii, ca şi părinţii doresc informaţii pentru a-i ajuta la identificarea supradotaţilor. In afara testelor care stabilesc un coeficient de inteligenţă, ca un criteriu major de selecţie, la supradotaţi găsim destul de frecvent şi alte caracteristici psihologice. Dintre acestea remarcăm: vocabular matur comparativ cu cel al grupului de vîrstă, imaginaţie bogată, interes într-o varietate de teme şi activităţi, capacitate de a se concentra pe o anumită activitate, simţ al umorului foarte dezvoltat, ca şi uşurinţă în manevrarea cuvintelor, fapt ce îl face să folosească des jocuri de cuvinte amuzante.
În privinţa prevenirii problemelor emoţionale, ca şi a celor de învăţă- mînt, este necesară identifi- carea supra- dotaţilor cît mai timpuriu posibil, iar cunoaşterea caracteristi- cilor – atît pozitive, negative poate preveni neînţelegerile şi conflictele ce pot rezulta din lipsă de informaţii (vezi tabelul).
Este necesară dezvoltarea unui sistem de comunicare efectivă între adulţi şi copiii lor supradotaţi: fraze “ucigaşe” de tipul: “dacă eşti aşa deştept, cum de-ai uitat să duci gunoiul?”, pot duce la tăierea comunicării cu adulţi. Este nevoie şi de o încurajare a intereselor copiilor, ca şi participarea alături de ei la realizarea acestora.
În privinţa implementării unui sistem de disciplină -supradotatul avînd aceleaşi nevoi ca oricare alt copil -, este necesară explicarea acestor reguli (ca şi a necesităţii lor) datorită, în special, curiozităţii lor intelectuale. Aptitudinile mintale superioare combinate cu lipsa de experienţă în viaţă pot cauza probleme serioase. In asemenea situaţii se propune supra-dotatului o discuţie pentru clarificarea ariei problemei şi stingerea conflictului posibil.
Probleme emoţionale apar şi datorită unei aşteptări neadecvate din partea părinţilor sau profesorilor, fapt ce poate crea tensiuni nebănuite supradotaţilor în ceea ce priveşte atitudinile lor pentru învăţare. Părinţii trebuie să fie avertizaţi asupra posibilităţilor apariţiei şi dezvoltării acestor dificultăţi şl, în consecinţă, să urmărească cu grijă pro-gresele educaţionale ale copilului, în timp ce profesorii, chiar cei foarte bine pregătiţi, sînt responsabili cu educarea unui număr mult mai mare de elevi şi pot deseori să uite de aceştia, în special de cei foarte tăcuţi.
Nimic nu este de neglijat atunci cînd vorbim despre cei etichetaţi drept supradotaţi. Ei sînt con- unor presiuni deose-bite atît din partea şcolii, cît şi din partea familiei, în caz de eşec (de un anumit tip, în funcţie de ce se aş-teaptă de la ei) tre-buind să reacţione-ze altfel decît cei consideraţi obişnuiţi. Acest lucru se poate agrava atît timp cît este luat în considerare doar coeficientul de inteligenţă ca indicator al supradotării; la nivel practic trebuie educată întreaga personalitate.
Concluzia: această categorie este o „resursă” naturală neexploatată şi este necesară accelerarea procesului de identificare, dar şi de pregătire a supradotaţilor, ca şi de formare a profesorilor specializaţi.
Caracteristici psihologice ale copiilor supradotați
Caracteristici/comportamente pozitive
• capabil de a genera idei multe, soluţii şi probleme
• are mare tolerantă la ambiguitate
• capabil de a exprima idei în moduri unice şi neobişnuite
• capabil de a adăuga detalii dincolo de aşteptări
• interes intens într-o mare varietate de teme
• pune multe întrebări
• foloseşte fantezia în a-şi intensifica învăţarea
• are cunoştinţe multe şi neobişnuite pentru vîrsta sa
• peste medie
• capabil de a progresa în mod rapid
• relaţii pozitive cu colegii şi adulţii
• persistent, automotivat şi capabil de a soluţiona probleme
FLUENŢA - idei multe
FLEXIBILITATE - varietate de idei
ORIGINALITATE - idei unice, originale
ELABORARE - încorporare de detalii descriptive
CURIOZITATE - perceptivă, intuitivă
IMAGINAŢIE - folosită în rezolvarea de probleme sau de plăcere
CUNOAŞTERE - aranjarea inteligentă a informaţiilor, înalt nivel de conceptualizare
DEPRINDERI - peste medie în privinţa aptitudinilor, procese de informare rapide şi uşoare
RELAŢII SOCIALE
ÎNDEPLINIREA SARCINII - demonstrează îndeplinirea, sarcinii sau a ţelului propus
Caracteristici/comportamente negative
• poate domina pe alţii
• poate avea dificultăţi în a termina sarcina
• poate fi nerăbdător cu detaliile sau restricţiile
• poate fi considerat "bizar" sau "prost"
• nonconformist
• poate folosi detain descriptive în exces
• poate să întrerupă sau să ignore activitatea clasei pentru a-şi continua interesele individuale
• poate fi considerat neproductiv şi chiar "prost"
• poate deveni inhibat în împărtăşirea informaţiilor
• poate fi intolerant cu alţii
• poate domina pe alţii din cauza aptitudinilor
• se poate plictisi de rutină şi de repetitivitatea sarcinilor
• poate avea dificultăţi în referirea la alţii
• poate avea dificultăţi în a duce la bun sfîrşit sarcina