În vorbirea curentă, utilizarea adjectivului „inteligent” este lipsită de ambiguitate și se folosește pentru a descrie anumite calități de comportament. Aptitudinea de a vedea raporturi utile în funcție de o situație problematică particulară nu reprezintă decât una dintre calitățile comportamentului, pe care mulți o numesc inteligență.
Argumente teoretice demonstrează însă că nu se poate pune semnul egalității între inteligență și componenta intelectuală a creativității, care înglobează o serie de verigi importante pentru actul creației: aptitudinile speciale și trăsăturile de personalitate. Estimând, cu mijloace psihologice, inteligența, vom avea un indiciu orientativ în majoritatea cazurilor.
Sawyers și colaboratorii, analizând progresia dezvoltării creativității, consideră că, la adolescenți, fluența ideațională operează mai degrabă ca un predictor al comportamentului creativ. O asemenea conceptualizare indică faptul că factorii care sunt în relație cu procesul creativ vor varia în funcție de vârstă.
De aceea, fiecare pas identificat de către Treffinger este influențat de o varietate de factori, incluzând contextul, de exemplu programa școlară, cognitivul, precum curiozitatea, și personalitatea ca variabile care pot afecta rezultatele. Supradotarea creativ-productivă se manifestă, de obicei, în acumulări care pot dura luni sau ani, pe când cea școlară se manifestă tipic în acumulări în ore și zile sau, ocazional, în cazul proiectelor, în săptămâni.
Datorită acestor diferențe în timp, supradotarea creativ-productivă pare să reclame un nivel înalt de îndeplinire a sarcinii. Contribuțiile creativ-productive sunt definite prin standardul tuturor contribuțiilor făcute într-un anumit domeniu, pe când produsele supradotării școlare sunt judecate mai degrabă pe plan local.
Profesorii, ca și părinții, doresc informații pentru a-i ajuta la identificarea copiilor supradotați. În afara testelor care stabilesc un coeficient de inteligență, ca un criteriu major de selecție, la supradotați găsim destul de frecvent și alte caracteristici psihologice.
Dintre acestea remarcăm: vocabular matur comparativ cu cel al grupului de vârstă, imaginație bogată, interes pentru o varietate de teme și activități, capacitate de concentrare asupra unei anumite activități, simț al umorului foarte dezvoltat, precum și ușurință în manevrarea cuvintelor, fapt ce îl face să folosească des jocuri de cuvinte amuzante.
În privința prevenirii problemelor emoționale, ca și a celor de învățământ, este necesară identificarea supradotaților cât mai timpuriu posibil, iar cunoașterea caracteristicilor, atât pozitive, cât și negative, poate preveni neînțelegerile și conflictele care pot rezulta din lipsa de informații.
Este necesară dezvoltarea unui sistem de comunicare eficientă între adulți și copiii lor supradotați. Fraze „ucigașe” de tipul: „Dacă ești așa deștept, cum de ai uitat să duci gunoiul?” pot duce la întreruperea comunicării cu adulții. Este nevoie și de o încurajare a intereselor copiilor, precum și de participarea alături de ei la realizarea acestora.
În privința implementării unui sistem de disciplină, supradotatul având aceleași nevoi ca oricare alt copil, este necesară explicarea acestor reguli, ca și a necesității lor, datorită, în special, curiozității lor intelectuale. Aptitudinile mintale superioare, combinate cu lipsa de experiență în viață, pot cauza probleme serioase. În asemenea situații, se propune supradotatului o discuție pentru clarificarea ariei problemei și stingerea conflictului posibil.
Problemele emoționale apar și din cauza unor așteptări neadecvate din partea părinților sau profesorilor, fapt ce poate crea tensiuni nebănuite supradotaților în ceea ce privește atitudinile lor față de învățare. Părinții trebuie să fie avertizați asupra posibilităților apariției și dezvoltării acestor dificultăți și, în consecință, să urmărească atent progresele educaționale ale copilului. Profesorii, chiar și cei foarte bine pregătiți, sunt responsabili cu educarea unui număr mult mai mare de elevi și pot deseori să îi neglijeze pe aceștia, în special pe cei foarte tăcuți.
Nimic nu este de neglijat atunci când vorbim despre cei etichetați drept supradotați. Ei sunt supuși unor presiuni deosebite atât din partea școlii, cât și din partea familiei, iar în caz de eșec, de un anumit tip, în funcție de ce se așteaptă de la ei, trebuie să reacționeze altfel decât cei considerați obișnuiți.
Acest lucru se poate agrava atât timp cât este luat în considerare doar coeficientul de inteligență ca indicator al supradotării. La nivel practic, trebuie educată întreaga personalitate.
Concluzia: această categorie este o „resursă” naturală neexploatată și este necesară accelerarea procesului de identificare, dar și de pregătire a supradotaților, precum și de formare a profesorilor specializați.
Caracteristici psihologice ale copiilor supradotați
Caracteristici și comportamente pozitive- Este capabil să genereze multe idei, soluții și probleme.
- Are o mare toleranță la ambiguitate.
- Este capabil să exprime idei în moduri unice și neobișnuite.
- Este capabil să adauge detalii dincolo de așteptări.
- Manifestă interes intens pentru o mare varietate de teme.
- Pune multe întrebări.
- Folosește fantezia pentru a-și intensifica învățarea.
- Are cunoștințe numeroase și neobișnuite pentru vârsta sa.
- Se situează peste medie.
- Este capabil să progreseze rapid.
- Are relații pozitive cu colegii și adulții.
- Este persistent, automotivat și capabil să soluționeze probleme.
- Fluența: idei multe.
- Flexibilitatea: varietate de idei.
- Originalitatea: idei unice, originale.
- Elaborarea: încorporarea detaliilor descriptive.
- Curiozitatea: este perceptiv și intuitiv.
- Imaginația: este folosită în rezolvarea de probleme sau pentru plăcere.
- Cunoașterea: aranjarea inteligentă a informațiilor și un nivel înalt de conceptualizare.
- Deprinderile: peste medie în privința aptitudinilor, procese de informare rapide și ușoare.
- Relațiile sociale: interacțiuni pozitive cu ceilalți.
- Îndeplinirea sarcinii: demonstrează capacitatea de a finaliza sarcina sau țelul propus.
- Poate domina pe alții.
- Poate avea dificultăți în a termina sarcina.
- Poate fi nerăbdător cu detaliile sau restricțiile.
- Poate fi considerat „bizar” sau „prost”.
- Poate fi nonconformist.
- Poate folosi detalii descriptive în exces.
- Poate să întrerupă sau să ignore activitatea clasei pentru a-și continua interesele individuale.
- Poate fi considerat neproductiv și chiar „prost”.
- Poate deveni inhibat în împărtășirea informațiilor.
- Poate fi intolerant cu alții.
- Poate domina pe alții din cauza aptitudinilor sale.
- Se poate plictisi de rutină și de repetitivitatea sarcinilor.
- Poate avea dificultăți în relaționarea cu alții.
- Poate avea dificultăți în a duce sarcina la bun sfârșit.