Lucrurile simple întreprinse în mod constant, cu viziune și integritate, te vor ajuta să te transformi dintr-un individ obișnuit într-unul extraordinar.

Ce este fericirea?

fericirea

Este ceea ce caută fiecare de-a lungul întregii sale vieți. Cu toții avem o percepție senzorială despre ceea ce înseamnă fericirea. Altfel, nu ne-am petrece toată viața căutând-o, și atunci când am găsit-o încercând să o păstrăm pentru totdeauna. Din contră, ceea ce ne diferențiază pe unii de ceilalți este sensul pe care i-o dăm, felul în care o simțim, o pierdem, o recunoaștem, o dăruim, o refuzăm, o împărtășim, o creăm, o sabotăm. Uneori, fugim de ea, de frică să nu o pierdem!
 

CE ÎNSEAMNĂ FERICIREA


Pe plan emoțional, felul în care resimțim sau nu fericirea se raportează la sensul pe care îl dăm experienței noastre. Este, deci, rezultatul unui proces mental de interpretare subiectivă, care implică nu numai procese intelectuale, ci și procese emoționale și comportamentale. Se știe că omul nu ia întotdeauna decizii raționale. Supremația rațiunii și a logicii a pierdut teren în fața emoțiilor.
Astăzi, descoperirile referitoare la legăturile dintre emoții și rațiune sunt în plin avânt, datorită progreselor considerabile din mai multe domenii.

În 1990, s-a descoperit rolul amigdalei în registrul emoțional. Americanul Joseph Ledoux (profesor în cadrul Universității din New York) este cel care a constatat că o mica parte a stimulilor care provoacă emoțiile nu era, cum se credea până atunci, procesată la nivelul cortexului, ci la nivelul unei mici glande în formă de migdala, amigdală, situată în pliurile encefalului. Amigdala are propriul ansamblu neuronal care preia controlul în momentele de pericol sau de emoții puternice.

S-a constatat că o mare parte din emoțiile noastre scapă de  controlul rațional. Acest lucru explica de ce avem în anumite circumstanțe dificultăți în a ne controla emoțiile intense, cum ar fi frica, supărarea, furia, gelozia, etc.

A urmat apoi demonstrarea acțiunii marilor neuromediatori (cum ar fi dopamina) în relațiile emoție-rațiune, care pune în evidență complementaritatea lor.

Neurologul american Antonio Damasio confimă această legătură: “emoțiile bine controlate, bine țintite și bine utilizate sunt indispensabile unei funcționări eficiente a rațiunii.”

Un rol important l-au jucat, de asemenea progresele actuale în domeniul neuroștiințelor și cercetările în curs de desfășurare în domeniul științelor ce studiază creierul uman.
 

ESTE NECESAR SĂ FII INTELIGENT PENTRU A FI FERICIT?


Poate că da, dar acest lucru nu este suficient. Și apoi, nu ești obligat să fii fericit. Unii se acomodează relativ ușor cu a fi intre cele doua: nici fericit, nici nefericit. “Dacă vreau, pot fi fericit.” Într-adevăr, fericirea este o plăcere atunci când este rezultatul unei decizii. Atunci când are un sens pozitiv și când este resimțită că fiind nu numai posibilă, ci și de dorit.

Se întâmplă adesea ca o persoană cu un IQ ridicat să nu poată ieși din anumite situații concrete, pe când o alta, cu un IQ mai scăzut, să reușească acest lucru mai ușor și mai mult sau mai puțin “intuitiv”.
Atunci ce forma de inteligenta este necesară pentru a trece prin viață mai mult sau mai puțin fericit?
 

INTELIGENȚA EMOȚIONALĂ


Daniel Goleman a popularizat acest concept într-un bestseller mondial: Inteligenta emoțională. Acceptați-vă emoțiile pentru a vă dezvolta o nouă inteligentă.

Inteligența nu mai prezintă interes atunci când emoțiile preiau controlul. Și în același timp, sentimentele joacă în mod incontestabil un rol important în procesul de gândire. Ele canalizează deciziile raționale. Cu siguranță, idealul nu îl reprezintă rațiunea lipsită de emoții, ci în orice caz, un echilibru just între coeficientul intelectual (IQ) și coeficientul emoțional (EQ).

Acest lucru necesită un anumit număr de competențe umane, cum ar fi stăpânirea de sine, perseverența, flexibilitatea, optimismul, realismul și empatia. Aceste calități depind în mod esențial de funcționarea emoțiilor individului și implica scheme de gândire asupra cărora se poate interveni în mod conștient.

Pentru aceasta, este important să refacem drumul experiențelor trăite și să luam în considerare mecanismele exacte ale reacțiilor emoționale, pentru a le înțelege și a învață să le dominam într-un mod congruent.

Noua medicină emoțională ne invită să  învățăm să identificăm și să utilizăm propriile emoții în deciziile pe care le luăm și în relațiile noastre cu ceilalți. Să învățam să comunicăm, să vorbim și să ascultam cu inima deschisă, căci conform acestei științe noi, împărtășirea emoțiilor ne face mai simpatici și ne permite să atingem un echilibru relațional mai bun.