Anorexia nervoasă este o afecţiune caracterizată prin refuzul persoanei afectate de această maladie de a menţine o greutate corporală normală. Persoanele anorexice prezintă o teamă persistentă cu privire la luarea în greutate şi au o percepţie neconformă cu realitatea în ceea ce priveşte conformaţia sau dimensiunea corpului.
Greutatea corporală pe care o menţine individul este sub nivelul minim corespunzător pentru vîrsta şi înălţimea sa. Cînd survine la copii sau la adolescenţi, aceştia nu au capacitatea de a lua în greutate plusul aşteptat ca urmare a creşterii în înălţime.
Diminuarea greutăţii se realizează de regulă prin reducerea cantităţii de alimente consumate zilnic. Anorexicii încep mai întîi să elimine din dietă alimente considerate a avea un aport caloric prea mare dar sfîrşesc prin a se restrînge la o dietă extrem de severă, limitată numai la cîteva alimente. Alte metode de a pierde în greutat sunt provocarea intenţionată de vărsături, abuzul de laxative sau diuretice sau exerciţiile fizice foarte intense.
Aceste persoane au o teamă persistentă de a nu deveni obeze şi frica de obezitate nu este înlăturată de scăderea în greutate. Preocupările privind luarea în greutate se accentuează uneori chiar cînd greutatea lor continuă să scadă.
La anorexici experienţa propriului corp şi a conformaţiei acestuia este distorsionată şi neconformă realităţii. Cu toate că sunt extrem de slabi, ei se suspectează totuşi că sunt obezi. Unii dintre ei, deşi realizează că sunt slabi, consideră că au prea mult ţesut adipos pe anumite părţi ale corpului, cel mai frecvent pe coapse, abdomen sau fese. Se cîntăresc excesiv, îşi măsoară în mod obsesiv părţile corpului şi îşi controlează tot timpul cu ajutorul oglinzii zonele corporale pe care le consideră a fi “grase”.
Stima lor de sine este dependentă de conformaţia şi greutatea corpului. Dacă reuşesc să piardă în greutate consideră acest lucru ca fiind o mare realizare şi semn al unui caracter “tare”. Dacă iau în greutate percep aceasta ca pe un semn al lipsei autocontrolului. Deşi unele persoane anorexice îşi dau seama că sunt prea slabe, ei neagă de obicei efectele severe asupra organismului pe care le are starea de malnutriţie pe care şi-o impun.
Femeile anorexice suferă de amenoree – absenţa menstruaţiei. La fetele anorexice prima menstruaţie apare mai tîrziu decît în mod normal.
Cînd greutatea lor scade foarte mult, anorexicii dezvoltă simptome depresive cum ar fi: deprimarea, izolarea socială, irascibilitatea, insomnia, lipsa interesului pentru sex. De asemenea apar idei obsesive care pot să aibă legătură cu alimentaţia sau nu. De cele mai multe ori aceste gînduri au legătură cu alimentaţia, încît unii dintre ei colecţionează reţete alimentare sau fac provizii de alimente. Tulburarea obsesională este înrăutăţită de malnutriţie.
Unii anorexici au dificultăti în a mînca în locuri publice, au gînduri legate de ineficienţa personală sau de inutilitate sau au dificultăţi în a stabili relaţii sociale.
Cine este afectat de anorexie
Mai mult de 90% din cazurile diagnosticate apar la femei. Anorexia este o tulburare specifică ţărilor dezvoltate, în care există hrană din belşug şi unde femeile sunt considerate cu atît mai atractive cu cît sunt mai slabe. Nu survine decît rar la copii, vîrsta medie la care este diagnosticată fiind 17 ani. De asemenea, debutul acestei maladii survine rar la femeile trecute de 40 de ani. Adesea debutul anorexiei este asociat cu un eveniment de viaţă stresant, cum ar fi separarea de familie şi începerea traiului pe cont propriu.