Începând de la 2-3 ani, faceți-l să participe la viața cotidiană
De fiecare dată când face ceva nou, încurajați-vă micuțul aratandu-i în același timp limitele posibilităților lui și riscurile pe care le întâmpină. Nu este cazul să faceți din el o maimuță dresată, dar pentru că el să capete siguranță, puteți totuși să-l stimulați puțin prin intermediul jocului.
Prin implicarea în mici activități din viață de toate zilele, copilul devine, treptat, din ce în ce mai autonom.
Totul este o problemă de joc!
Într-un climat propice în care împărtășește plăcerea cu părinții săi, copilul este deja în măsură ca, de foarte mic, să dobândească o anumită încredere în sine. Aceasta se poate dobândi prin mici ocupații din viața cotidiană care sunt de o mare importantă pentru el deoarece se simte foarte mândru atunci când le realizează.
Lașați-l să dea pâinea la masă
A-i poropune să ofere pâinea la masă sau să vă ajute să puneți cumpărăturile la locurile lor este o etapă importantă: prin aceasta îi arătați că și el are un rol și un loc în familie.
Atitudinea corectă
Pentru ca această învățare să decurgă bine, este bine să i se încredințeze sarcini după puterile sale și să se evite de a-l pune într-o situație de eșec. Nu îi încredințați un platou prea greu sau prea fragil. Dacă vă ajută la bucătărie, nu îi puneți în mână produse toxice.
Să țină un mic secret
Împărtășirea unor mici secrete legate de joc, permite crearea împreună cu el a unei atmosfere de complicitate și prelungirea plăcerii pe o durată mai mare.
Atitudinea corectă
Pentru tătici este o adevărată sărbătoare atunci când aduce un desen reușit de la grădiniță. Explică-i că trebuie să aștepte înainte de a i-l da, deoarece este o surpriză pentru tata. Implică-l în pregătirea sărbătorii, marturisindu-i că și tu ai pregătit un cadou.
Învățarea curățeniei
Înainte de a-i cere bebelușului să fie curat, trebuie să așteptați ca corpul lui să fie pregătit pentru aceasta, adică intre 18 și 24 luni. Atenție totuși că mersul la oală să nu fie subiect de conflict și acordați-i timpul să dobândească această obișnuință în mod progresiv.
Atitudinea corectă
Începeți prin a-l lasă o oră fară scutec, apoi, treptat, o după amiaza și așa mai departe. În caz de accident, nu-l certați și reluați încercarea câteva săptămâni mai tărziu. Explicați-i avantajele de care va beneficia: nu te va mai durea funduleţul, vei putea dormi la un prieten...
Aranjatul camerei
Copilul învață prin imitare. Arătați-i cum să aranjeze lucrurile din cameră ca pe un joc pe parcursul căruia își va dezvolta și vocabularul, numind jucăriile.
Atitudinea corectă
Începeți prin a vă alătură lui, pentru a-l ajuta să stabilească ierarhiile și pentru a-i arăta de unde să înceapă. Puneți-i în cameră cutii de diferite culori și explicați-i că într-una urmează să pună cuburile, în alta animalele de plus etc.
Politețea și respectul
Printre primele cuvinte pe care copilul le învață sunt, bineînţeles, tata, mama, dar și bună ziua, mulțumesc, te rog. Rămâne să le și folosească conștient.
Atitudinea corectă
Să-i serviți drept exemplu! Dacă copilul își aude părinții spunând mulțumesc, te rog, etc. formulele de politețe vor veni de la sine, atunci când va începe să vorbească.
Telefonul
Dacă copilul este atras de foarte mic de telefon, puteți ca, începând de la vârsta de doi ani, să-i arătați modul în care funcționează.
Atitudinea corectă
Explicați-i că poate să ridice receptorul, să spună buna ziua și să vă cheme să veniți la telefon. Fiți în acest caz pregătiți să acceptați că ar putea închide în mod nepoliticos telefonul în nasul persoanei care vă cheamă. Doar începând de la vârsta de 4-5 ani copilul poate deveni o "centralistă" perfectă și poate telefona singur, fie folosindu-se de numere pre-înregistrate, fi formând singur numărul, dacă stăpânește cifrele.