Incontinența urinară de efort (IUE) sau incontinența urinară funcțională definește pierderile involuntare de urină care survin în condițiile creșterii intempestive a presiunii intraabdominale, fără să fie precedate de nevoia de a urina.
Urina este produsă continuu în rinichi și, după ce parcurge ureterele, se acumulează în vezică. Evacuarea vezicii are loc în mod periodic, prin actul micțiunii, supus controlului voluntar. Sfincterul striat al uretrei se relaxează voluntar, iar urina este evacuată din vezică prin contracția reflexă a detrusorului. Mecanismul micțiunii nu este perfect cunoscut.
Pentru ca, în afara micțiunilor, urina să nu forțeze uretra și să se scurgă în afară, presiunea intravezicală trebuie să se mențină suficient de scăzută și, în permanență, să existe un gradient de presiune în favoarea uretrei. Dacă, dintr-un motiv oarecare, presiunea intravezicală crește, trebuie să crească în mod corespunzător și presiunea intrauretrală. Presiunea din interiorul uretrei se menține, prin urmare, în mod constant superioară presiunii înregistrate în interiorul vezicii.
Vezica se adaptează permanent creșterii volumului urinei, pe măsură ce aceasta se acumulează în interiorul său. Urina este stocată „la joasă presiune”, în jurul valorii de 10 cm H2O, inferioară valorii de 10 milibari.
Senzația, sau nevoia de a urina, apare când în vezică s-au acumulat, în medie, 300 ml de urină. Dacă, dintr-un motiv oarecare, micțiunea nu are loc, vezica se readaptează cantității suplimentare de urină, presiunea intravezicală menținându-se în continuare în jurul valorii de 10 cm H2O. Când este atins un volum de aproximativ 500 ml, cu variații individuale importante, nevoia de a urina reapare, are un caracter imperios și devine dureroasă.
Contenția vezicală
La femeia „continentă”, în circumstanțele creșterilor intempestive ale presiunii intraabdominale, nu apar pierderi spontane, involuntare de urină. La asigurarea contenției concură cel puțin cinci mecanisme:
- Structura sfincteriană netedă, dispusă în jurul treimii proximale a uretrei. Din punct de vedere anatomic, nu există un sfincter uretral neted propriu-zis, alcătuit din fibre dispuse circular. Fibrele musculare netede cu rol sfincterian provin din detrusorul vezical, unele dintre ele fiind dispuse în jurul treimii superioare a uretrei sub formă de anse.
- Mecanismul sfincterian distal neted, situat în jurul treimilor mijlocie și distală ale uretrei. Are valoare mică în asigurarea contenției urinare. Ambele structuri netede sunt de tip α-adrenergic.
- Sfincterul extern striat, alcătuit din fibre musculare striate din jurul uretrei mijlocii, care acționează sinergic cu musculatura planșeului pelvian. Sfincterul striat asigură controlul voluntar al golirii vezicii urinare. Pentru a avea loc micțiunea, trebuie ca sfincterul striat să se relaxeze. Contractarea sa reflexă survine concomitent cu creșterea presiunii intraabdominale și contribuie la prevenirea pierderilor involuntare de urină. Dacă survin totuși pierderi spontane, involuntare de urină, prin contracția voluntară a sfincterului striat, femeia își stopează, adică își controlează, prompt emisia de urină.
- Turgorul și elasticitatea mucoasei uretrale, cu un rol totuși minor.