Depresia este o afecțiune psihică ce se caracterizează printr-o modificare profundă a dispoziției, în sensul tristeții și al suferinței morale.
Fiind uneori însoțită de anxietate, depresia întreține la pacient o impresie dureroasă de neputință și provoacă gânduri și meditații pe tema vinovăției, a lipsei de merit sau a lipsei de perspective.
Debutul depresiei poate trece neobservat, dar, pe măsură ce boala avansează, consecințele asupra vieții și sănătății celui afectat devin din ce în ce mai grave. Pacienții depresivi își îndeplinesc cu dificultate obligațiile familiale și de serviciu sau nu reușesc să le îndeplinească deloc, iar o parte dintre ei, în cele din urmă, se sinucid.
Pentru ca efectele negative asupra vieții și sănătății persoanelor afectate de depresie să fie cât mai mici, este necesar ca depresia să fie diagnosticată la timp, iar pacienții să beneficieze de un tratament adecvat.
Tratamentele pentru depresie se împart în două categorii: cele bazate pe tehnicile specifice ale psihoterapiei, care nu presupun utilizarea medicamentelor, și terapiile bazate pe medicamente.
Serviciile psihoterapeutice sunt, în general, oferite de psihologi specializați în psihologie clinică și psihoterapie. Terapiile medicamentoase sunt prescrise de medici psihiatri sau neurologi.
De asemenea, este foarte important sprijinul acordat pacientului de către familie și cei apropiați. Este necesar ca familia să înțeleagă problemele cu care se confruntă persoana care suferă de depresie și modificările survenite în comportamentul său, pentru a-i putea oferi ajutorul de care are nevoie.
Psihoterapia
Psihoterapia desemnează un ansamblu de tehnici psihologice ce au drept rol tratarea unei maladii mentale, a unei inadaptări sau a unei tulburări somatice. Tratamentul psihoterapeutic folosește capacitatea terapeutului de a influența pacientul aflat sub terapie și de aceea nu utilizează medicamente. Se poate realiza individual sau se pot organiza ședințe la care să participe mai multe persoane.
Principalele tehnici terapeutice utilizate în tratarea depresiei sunt următoarele:
- Terapia interpersonală: este o formă de psihoterapie în care accentul este pus pe relația pacientului cu cei apropiați și cu familia, precum și pe modul în care aceștia se percep reciproc. Terapia interpersonală se bazează pe explorarea problemelor care există în relația pacientului cu alte persoane și consideră că sursa multor probleme psihice, printre care și depresia, o reprezintă relațiile defectuoase cu cei din jur.
Terapia interpersonală folosește două strategii pentru tratarea depresiei:
- pacientului i se explică natura depresiei ca afecțiune, modul în care debutează și se manifestă, astfel încât pacientul să înțeleagă modificările care au survenit în viața sa;
- descoperirea pas cu pas a problemelor care generează depresia, precum necazurile ascunse sau relațiile conflictuale.
- Terapia cognitiv-comportamentală: aceste tehnici se concentrează mai puțin pe cauzele afecțiunilor mentale și mai mult pe simptomele pe care le prezintă pacienții, căutând să vindece depresia prin schimbarea modului în care pacientul se gândește la boala sa și la propria persoană. Mai întâi, pacienții învață să aibă așteptări pozitive de la terapie și să colaboreze cu terapeutul, apoi sunt învățați să descopere și să controleze gândurile negative automate care cauzează depresia.
- Terapia comportamentală: acest tip de terapie consideră că tulburările psihice, inclusiv depresia, sunt cauzate de comportamente disfuncționale pe care pacientul le-a învățat de-a lungul timpului. De aceea, terapia comportamentală se concentrează pe dezvoltarea unor deprinderi noi de comportament, care să contracareze simptomele depresiei. De exemplu: dezvoltarea abilităților de comunicare și negociere, managementul situațiilor conflictuale, învățarea unor tehnici de relaxare pentru eliminarea stresului etc.
Principalul avantaj al tratamentului psihoterapeutic constă în faptul că nu sunt utilizate medicamente, deci nu există riscul introducerii în organism a unor substanțe toxice, al apariției dependenței sau al reacțiilor adverse pe care le provoacă uneori medicamentele.
Psihoterapia implică și unele dezavantaje: are costuri mai mari decât terapiile medicamentoase, în special deoarece serviciile psihologilor nu sunt decontate de casele de asigurări de sănătate, iar uneori pacientul nu răspunde la acest tip de terapie.
Medicamente antidepresive
În unele situații, în special atunci când simptomele sunt foarte grave, este necesar să se apeleze la terapia medicamentoasă.
Pentru tratarea depresiei cu ajutorul medicamentelor sunt folosite medicamentele antidepresive. Acestea acționează la nivel biochimic asupra sistemului nervos, pentru a face să dispară simptomele asociate cu depresia, cel mai adesea influențând nivelul de serotonină, un neurotransmițător care s-a dovedit a avea legătură cu tulburările depresive.
Acestea sunt principalele clase de medicamente antidepresive:
- IMAO, inhibitorii de monoaminoxidază: din cauza toxicității crescute și a interacțiunilor cu alte medicamente, aceste substanțe sunt mai puțin folosite decât alte antidepresive și sunt utilizate mai ales în tratamentul depresiei atipice. Principalii IMAO sunt procarbazina, tranilcipromina, fenelzina și izocarboxazida.
- Antidepresivele triciclice: sunt printre cele mai vechi antidepresive, fiind descoperite în anii ’50 ai secolului trecut. În prezent, au fost înlocuite aproape în totalitate de medicamente mai noi. Exemple: amitriptilină, clomipramină, Anafranil.
- Antidepresivele tetraciclice: au fost introduse în anii ’70 ai secolului trecut și sunt numite astfel deoarece structura lor chimică este compusă din patru cicluri benzenice. Exemple: amoxapină, maprotilină, Ludiomil, mianserină, mirtazapină, Remeron.
- Inhibitorii selectivi ai recaptării serotoninei, ISRS: aceste substanțe acționează crescând nivelurile de serotonină în creier. De cele mai multe ori, sunt primele medicamente prescrise în cazul unui pacient diagnosticat cu depresie. Exemple: fluoxetină, Prozac, sertralină, Zoloft, paroxetină, fluvoxamină, Fevarin.
- Inhibitorii recaptării serotoninei-norepinefrinei: sunt folosiți în tratamentul depresiei majore și al altor tulburări ale dispoziției și au o utilizare mai puțin frecventă decât ISRS. Acționează prin creșterea nivelurilor serotoninei și norepinefrinei, un alt neurotransmițător, în creier. Exemple: venlafaxină, duloxetină, milnacipran.
În afară de medicamentele antidepresive, în depresie mai sunt prescrise frecvent anxiolitice sau sedative, adică medicamente care înlătură anxietatea și induc o stare de calm, deoarece tulburările depresive sunt însoțite adesea de anxietate și agitație. Exemple de anxiolitice: alprazolam, Xanax, lorazepam, Anxiar, diazepam etc.
Medicamentele antidepresive prezintă o serie de dezavantaje: toxicitatea, riscul de a dezvolta dependență în cazul utilizării pe perioade lungi și reacțiile adverse. Printre reacțiile adverse ale antidepresivelor se numără: tulburări gastrointestinale, cefalee, adică durere de cap, agitație, tulburări ale somnului, tulburări ale vieții intime și creștere în greutate.