Andreei îi plăcea să iasă cu prietenele ei la o înghețată, o prăjitură sau un suc, dar acum, de câte ori acestea o invită, ea refuză, motivând că nu are chef sau că are altceva mai bun de făcut decât să piardă timpul așa. A devenit obsedată de oglindă și de cântarul din baie, care arată încontinuu că pierde din greutate. Cu toate acestea, insistă că este grasă, nu se mai simte bine în pielea ei, nu se mai concentrează la școală și se simte mereu foarte obosită. Andreea suferă de o tulburare de alimentație.
Ioana stă multă vreme în camera ei. Acolo este locul unde se retrage, ascultă muzică, își face temele sau se joacă pe calculator. Acum se pregătește să își facă temele. Tocmai a terminat masa, dar și-a pregătit o tabletă de ciocolată și o pungă de popcorn, ca să mai ronțăie ceva. Nu îi place că este grasă, i se pare că toți colegii râd de ea din această cauză, dar se pare că nu poate să se oprească din mâncat. Știe că, peste o oră, când deja se va simți umflată de atâta mâncare, se va simți vinovată, dar acum, pur și simplu, nu poate să se oprească din mâncat. Și Ioana suferă de o tulburare de alimentație.
Deși sună mai degrabă a fițe, nu este vorba despre așa ceva. Tulburările de alimentație sunt destul de frecvente. De exemplu, în America, se estimează că în jur de 1% dintre adolescenți sunt afectați. Cu toate că incidența acestora este mai mare în rândul fetelor, și băieții suferă de aceste tulburări.
Anorexia și bulimia
Cele mai comune tulburări de alimentație sunt anorexia și bulimia. Cele două boli pot fi dificil de distins, deoarece au trăsături comune: în ambele situații, bolnavul are o imagine distorsionată despre propriul corp și va părea obsedat de ceea ce mănâncă.
Fiindcă aceste tulburări afectează mai mult fetele decât băieții, este mai greu de descoperit un băiat bolnav decât o fată bolnavă. În plus, băieții afectați tind să se concentreze mai degrabă pe aparența sportivă a corpului, spre deosebire de fete, care vor doar să fie slabe.
Persoanele cu anorexie au o teamă imensă de a nu fi grase: ele mănâncă foarte puțin, iar cantitatea pe care o îngurgitează devine o obsesie. Pot duce obsesia mâncării până la a cântări totul sau la calculul continuu al caloriilor. De asemenea, se poate ca aceste comportamente să fie însoțite de exerciții fizice intense.
O trăsătură specifică acestei boli este faptul că bolnavul are o imagine profund deformată despre corpul său: este posibil ca, în ciuda faptului că slăbește într-un ritm accelerat, să privească în oglindă și să vadă, în continuare, o persoană grasă.
Bolnavii de anorexie nu se pot vedea pe ei înșiși destul de slabi pentru a fi mulțumiți de felul în care arată.
Bulimia este puțin diferită de anorexie, deoarece persoana care este bolnavă nu evită mâncarea, ci, dimpotrivă, mănâncă foarte mult. Cu toate acestea, imediat după masă, bolnavul vomită sau ia laxative pentru a scăpa de mâncarea înghițită. Din cauza acestui comportament, este mai dificil să observi când cineva suferă de bulimie. O persoană bulimică poate avea o greutate medie sau peste medie, spre deosebire de o persoană anorexică, care are o greutate mult sub medie.
Cauzele anorexiei și bulimiei
Până în momentul de față, nu se știe cu exactitate care sunt cauzele pentru care unii oameni dezvoltă aceste boli. Se știe că majoritatea celor care au o tulburare de alimentație au vârste cuprinse între 14 și 18 ani, chiar dacă sunt și cazuri înregistrate la vârste mai mici. La această vârstă, mulți adolescenți nu simt că dețin controlul asupra a ceea ce se întâmplă cu ei, mai ales în legătură cu transformările din perioada pubertății.
Prin controlul pe care tind să îl aibă asupra corpului lor, adolescenții cu probleme de alimentație simt că au recâștigat o oarecare poziție de putere, chiar dacă într-un mod nesănătos.
Fetele, la care este perfect normal ca în perioada pubertății să se depună un strat adipos, tind să considere această schimbare ca fiind extrem de neplăcută și depun toate eforturile pentru a slăbi. Nu este foarte dificil să găsim o explicație a acestei temeri de îngrășare. Trebuie doar să ne gândim la avalanșa de imagini ale unor trupuri perfecte cu care suntem invadați prin canalele media.
Când presiunea de a fi ca aceste modele se combină cu schimbările în sens opus ale corpului, nu este de mirare că unii adolescenți pot să se îmbolnăvească și să aibă o imagine deformată despre felul în care ar trebui să fie corpul lor.
Există și dovezi ale faptului că aceste tulburări de alimentație pot să fie legate de familie: părinții sunt cei care ne influențează valorile și prioritățile, iar printre acestea sunt și cele legate de mâncare și imaginea de sine. De asemenea, există teorii care susțin existența unei predispoziții genetice spre anumite comportamente, iar tulburările alimentare ar putea fi printre acestea.
Sportul, anorexia și bulimia
La unele fete există un risc mai mare de a dezvolta o tulburare de alimentație din cauza sportului pe care îl practică. Gimnastele, patinatoarele sau balerinele trăiesc într-o cultură în care a fi slabă este foarte important pentru performanță. Dar, în efortul de a slăbi și de a face pe plac antrenorilor, acești sportivi pot cu ușurință să dezvolte o tulburare de alimentație.
Deși este mai puțin obișnuit ca băieții să sufere de tulburări de alimentație, unele sporturi pot să creeze un teren propice prin dietele speciale sau prin greutatea care trebuie să fie atinsă în numele performanței.
Adevărul este că o tulburare de alimentație face mult mai mult rău decât efectele pozitive pe care le-ar putea avea. Atleții cu tulburări de alimentație vor descoperi curând că lipsa principiilor nutritive din mâncare își va pune amprenta asupra performanțelor și a ratei accidentărilor, care va crește.
Supraalimentarea necontrolată
Această boală se remarcă printr-o creștere anormală a apetitului, care are loc din când în când. Adolescenții care suferă de această tulburare consumă cantități mari de mâncare și nu se opresc nici atunci când se simt plini. Ei se supraalimentează în mod constant, și nu este vorba numai despre apetit, ci și despre sentimentul de neajutorare și lipsa de control pe care aceștia îl trăiesc.
Ei se simt fără putere în fața dorinței de a mânca, dorință pe care nu o pot controla. Mulți dintre cei care suferă de această boală sunt mereu stresați, supărați sau mânioși. Un motiv pentru acest tip de comportament poate să fie evitarea confruntării cu o anumită realitate care li se pare dureroasă.
Efectele tulburărilor de alimentație
Oricare ar fi cauzele unei tulburări de alimentație, efectele ei pot fi devastatoare și pot chiar amenința viața bolnavului. Persoanele care cântăresc cu mai puțin de 15% din greutatea normală pot să nu aibă destul țesut adipos pentru a menține starea de sănătate a corpului.
O persoană care suferă de anorexie poate să își cauzeze diverse probleme la inimă, ficat și rinichi prin faptul că nu mănâncă destul. Din acest motiv, corpul încetinește tot metabolismul: presiunea arterială scade, la fel și pulsul și respirația, exact ca în cazurile de înfometare.
În cazul fetelor, această încetinire a metabolismului poate merge până la oprirea menstruației. Lipsa de energie îi face pe bolnavi să se simtă aerieni și să nu se poată concentra. Alte efecte sunt anemia, căderea părului, unghiile casante și apariția, pe toată pielea, a unui strat de fire de păr foarte fine. În cazuri extreme, anorexia produce malnutriție și poate duce la deces.
Persoanele care suferă de bulimie acuză dureri de stomac constante. De fapt, bulimia poate să ducă la afecțiuni ale stomacului și rinichilor, ca urmare a faptului că bolnavul vomită încontinuu. De asemenea, pot fi afectați dinții, din cauza acidului care se revarsă în gură atunci când bolnavul vomită. Ca în cazul fetelor care suferă de anorexie, și la fetele care suferă de bulimie este posibil să se oprească menstruația.
Ceea ce este mai grav este că, din cauza eliminării continue a mâncării din organism, se poate ajunge la o lipsă de potasiu, care poate afecta inima sau poate cauza chiar moartea.
Problemele emoționale care apar în cazul unei tulburări de alimentație sunt inerente. Când o persoană devine obsedată de greutate, este greu să se mai concentreze asupra altor lucruri. De multe ori, bolnavii devin mai retrași și mai puțin activi social. Adolescenții care suferă de anorexie nu mai participă alături de familie la gustări sau la ieșiri în oraș. De asemenea, nu doresc să își întrerupă exercițiile fizice, devenite rutină.
Bolnavii de bulimie consumă multă energie pentru a planifica următoarea retragere pentru a voma fără să fie descoperiți și se ascund în baie pentru perioade lungi de timp.
Bolnavii de supraalimentare necontrolată se confruntă, și ei, cu numeroase probleme care derivă din boala lor. Creșterea în greutate este un efect logic al acestei tulburări, ceea ce, în final, duce la obezitate. În afară de consecințele medicale ale obezității, nu trebuie să le uităm nici pe cele de ordin psihologic, datorate în primul rând presiunii din afară de a te conforma unui anumit tip de frumusețe corporală.
În al doilea rând, temerile bolnavilor de a se îngrășa pot duce la un comportament nesănătos, în sensul unor diete restrictive cu efect de yo-yo.
Aceste tulburări sunt tratate pe nedrept cu dispreț, ca și cum ar fi doar faze normale în viața unui adolescent sau, mai degrabă, fițe care, la un moment dat, vor dispărea. Din păcate, aceasta este o greșeală care lasă răni adânci în sufletul și trupul adolescentului bolnav.
Bolnavii pot foarte ușor să devină depresivi sau să se lupte cu sentimente de vină. Acestea pot, uneori, să ducă la consumul de droguri, care să ușureze suferința interioară a bolnavului, complicând și mai mult lucrurile.
Tratamentul tulburărilor de alimentație
Din fericire, persoanele care suferă de tulburări de alimentație pot să se însănătoșească și să învețe să mănânce normal din nou. Fiindcă sunt tulburări care afectează atât corpul, cât și mintea, tratamentul lor trebuie să se adreseze ambelor aspecte.
Consilierea este o parte foarte importantă a tratamentului și, în multe cazuri, soluția pentru vindecarea bolnavului nu este consilierea individuală, ci terapia pentru întreaga familie. Părinții și alți membri ai familiei sunt factori importanți în procesul de vindecare. Ei au un rol definitoriu în a convinge bolnavul să își schimbe percepția despre corpul său și în a-l ajuta să înțeleagă că a fi slab nu este criteriul definitoriu după care este apreciat de ceilalți.
Cel mai important lucru este însă ca aceste tulburări să fie recunoscute și să se ia măsuri cât mai repede, pentru că toate obiceiurile și comportamentele alimentare nesănătoase vor fi cu atât mai greu de schimbat cu cât au persistat mai multă vreme.