Nimeni nu știe cu siguranță cum debutează. Nici măcar persoana care suferă de fobie socială nu știe ce se petrece cu ea. Dar cu siguranță este o boală care se poate trata și nu e același lucru cu timiditatea. Dacă timiditatea poate fi învinsă cu ceva încurajări din partea celorlalți, cu fobia socială te poți lupta ani la rând fără să ajungi la vreun rezultat.
În final, apelez la un medic, în care îți pui toate speranțele. Într-o situație asemănătoare s-a aflat și Sandra (28 ani), cea care m-a determinat să scriu aceste rânduri. Deși a fost o elevă bună, vorbăreață și chiar extrovertită, era mereu preocupată de felul în care o acceptau ceilalți. Având o mamă foarte timidă și un tată autoritar, Sandra și-a concentrat atenția asupra învățăturii.
Liceul a fost pentru ea o perioadă foarte grea, pentru că nu reușea să se adapteze numărului mare de profesori și de colegi, preferând să stea retrasă și să se furișeze pe lângă ziduri numai să nu fie nevoie să deschidă vreo conversație cu ceilalți. La facultate i-a fost și mai greu, dar nimeni nu părea să-și dea seama că ea are o problemă pe care n-o poate rezolva singură. Nici măcar familia ei n-a luat măsuri în vreun fel, deși observase că nu are prea mulți prieteni și că nu iese foarte des în oraș. Fobia este o teamă intensă și necontrolată cu motive care variază de la caz la caz. Persoana care suferă de această boală pare să facă totul pentru a evita întâlnirea cu obiectul/situația fobiei sale.
Cercetătorii au ajuns la concluzia că aprox. 2-4% din populație suferă de fobii diverse. Aceste persoane trec neobservate pentru că nu au comportamente agresive. Orice poate deveni "obiect al fobiei": să cunoască oameni noi sau cu un statut social impresionant, să folosească telefonul, să aibă vizitatori acasă, să fie observat făcând ceva sau să vorbească în public. Adică orice împostază care atrage cumva atenția asupra propriei persoane.
Fobicii pierd obișnuința de a face lucruri foarte banale și ajung să creadă că de fapt lucrurile așa cum le văd ei sunt cele normale; pierd legătura complet sau parțial cu realitatea. Par diștanți din cauza anxietății care îi cuprinde atunci când încearcă să-și ascundă vulnerabilitatea față de ceilalți și sunt de-a dreptul dezagreabili. Prin comportamentul lor par să spună că preferă să fie considerați niște brute decât niște victime. Fobicii au o viață de calvar pentru că orice lucru care li se întâmplă pare să se transforme în ceva extrem de periculos. Fobia este adesea asociată cu anxietatea și depresia, care nu fac decât să complice lucrurile ducând la izolarea individului, la scăderea dramatică a încrederii în sine și chiar la alcoolism. Aceste persoane au o reprezentare negativă asupra lucrurilor care li se întâmplă și se pare că aceasta este și cauza principală a acestei afecțiuni.