Diferența dintre posibil și imposibil constă în determinarea persoanei.

De ce să faci cadouri scumpe de Crăciun

cadouri craciun

Crăciunul este fără îndoială dintre sărbătorile de peste an cel mai legat de noţiunea „a face cadouri”. Să nu îi aducă nimic Iepuraşul de Paşti mai este cum mai este, dar să nu îți aducă Moşul ceva, este atât de deprimat că nu îţi poate readuce zâmbetul pe buze nici măcar o tonă de pasiflora. Îndiferent că avem 4 sau 104 de ani ne dorim un cadou, oricât de mic… de Crăciun.

De ce? Pentru că micul cadou, ascuns într-o cutie mare sau mică – curios este că atunci când sîntem mici ne dorim cadouri în cutii mari iar când când ajungem mari ne dorim cadouri în cutii mici – este ascunsă dorinţa celor dragi de a ne face o surpriză frumoasă. Cadoul de Crăciun este de fapt această neaşteptată bucurie (a se nota, la fel ca în război şi de Crăciun elementul surpriză este vital în atingerea obiectivului misiunii) – obiectul propriu-zis este doar un purtător (aşa cum este alcoolul pentru un parfum).

Trebuie să fie ceva „scump”? – da-da-da de trei ori da – pentru că este nevoie de ceva care să iasă din rutina obişnuită (este acesta un manifest consumerist? Poate! Şi ce? Chiar vă doriţi coliere din tăiţei vopsiţi cu carioca sau pulovere croşetate stângaci? să vă văd la ce sindrofie aveţi curajul să le purtaţi…). Trebuie să fie în acelaşi timp ceva de calitate şi ceva un pic inaccesibil.

Tradiţia cadoului de Crăciun începe cu un cadou foarte-foarte-dar-foarte scump. Tradiţia creştină spune că Sfântul Nicolae (viitorul Santa Claus) le-ar fi aruncat într-o noapte pe fereastră celor trei fete sărace trei saci cu aur pentru a-i avea fiecare ca zestre şi a-şi putea întemeia un cămin.

A face un cadou „scump” nu ţine de consumerism ci de valoarea pe care i-o atribuim celui căruia i-l facem. Vrem să aibă o surpriză plăcută, vrem să se simtă privilegiat, vrem să se simtă măcar pentru o zi din an prinţ sau prinţesă.

Sigur că industria a ieşit în întâmpinarea acestei nevoi umane…dar nu-nu-nu Moş Crăciun nu este o creaţie a departamentului de marketing. Sigur că evantaiul nostru de dorinţe este definit acum de departamentul de publicitate – ne dorim lucrurile pe care le vedem fie în paginile lucioase ale revistelor glamour, fie în pauza publicitară a meciului de fotbal, şi aşa mai departe în funcţie de vîrstă şi s*x.

Aşa că nu trebuie să va simţiţi nici vinovaţi şi nici manipulaţi când mergeţi în magazine pentru a cumpăra cadouri „scumpe” de Crăciun.