Principiul este să fii în competiție cu tine însuți. Este despre a a fi mai bun astăzi decât erai ieri.

Mamă, sunt însărcinată...

insarcinata

Pentru majoritatea mamelor acesta este un moment delicat, pentru că se gândesc cu îngrijorare "oare de acum ce o să se întâmple?"... Pentru majoritatea fetelor care sunt obligate de împrejurări să rostească aceste cuvinte este un moment de confuzie. Dar și tinerelor fete și părinților lor le este la fel de greu să depășească acest moment. În general, părinții află destul de târziu, pentru că fetele amână la nesfârșit acest moment de teamă și, poate, de rușine. Ele speră că timpul să rezolve această problemă, dar depinde doar de oameni, de modul în care aceștia privesc lucrurile. Și numai unii știu să accepte lucrurile așa cum sunt...

După o scurtă discuție cu o fată însărcinată, dincolo de tinerețea ei și de confuzia în care se zbate, îți dai seama că mai mult o sperie reacția părinților: "părinții mei n-ar accepta niciodată ca eu să am un copil fără să fiu căsătorită". Și totuși, un copil e cel mai frumos lucru care ți se poate întâmpla. Cazurile cele mai dificile sunt atunci când fetele însărcinate sunt foarte tinere (13-14 ani) sau când copilul este rezultatul unui cuplu birasial. Dar, oricât de supărați ar fi părinții în astfel de situații, în timp, e foarte posibil să reușească să accepte și întâmplarea și pe micul nepățel. Mai toate problemele se rezolvă după nașterea micuțului.

Sfatul nostru și al specialiștilor în domeniu este ca atunci când vreți să le spuneți părinților care este situația, să apelați la un consilier sau la un bun prieten (al vostru sau al părinților), pentru că această persoană poate tempera tensiunile create în interiorul familiei. O altă soluție ar fi aceea de a le scrie părinților o scrisoare sau să apelați la ajutorul unui frate. Încearcă să le explici părinților că nu ai vrut să-i faci să sufere și că-i iubești. Chiar dacă vor părea că nu te ascultă, de fapt, se întâmplă exact invers. De vină este șocul și trebuie să ai răbdare cu ei, așa cum și tu le ceri să aibă răbdare cu tine.

Problema e că, rar se întâmplă o sarcină nedorită în familii educate, echilibrate, în care tinerele fete sunt bine informate și sfătuite cu afecțiune. Situația este mai puțin tensionată acolo unde există comunicare între părinți și copii, mai ales între mame și fiice. Majoritatea fetelor însărcinate înainte de vreme fac parte din familii sărace, fără educația necesară unui trai echilibrat, destrămate, cu părinți alcoolici și violenți. Certurile în astfel de familii duc la izgonirea din casă a fetei însărcinate, care, după părerea lor nu înseamnă decât o gură în plus de hrănit și care aduce rușinea asupra lor. Unii părinți le cer fetelor să "scape de copil" iar dacă acestea refuză, ajung tot în stradă. Din fericire există și tinere care știu să-și asume responsabilitatea faptelor lor: apelează la "Adăposturi pentru mame și copii" pe perioada sarcinii, își aduc copii pe lume și continuă să se ocupe de ei. Chiar dacă urmează o perioadă delicată, își caută asiduu un loc de muncă care să le asigure existența, într-un mod decent.  

Dar un părinte care își iubește cu adevărat fiica, nu-i va spune niciodată să plece din casă. Un părinte adevărat se va interesa întotdeauna de binele copilului lui, indiferent câte greșeli (scuzabile sau nu!) ar fi făcut acesta. Din păcate însă, au probleme delicate și femeile mai în vârstă și chiar unele dintre cele căsătorite. Poți să ai chiar și 25 de ani, un prieten stabil și tot poți avea probleme, pentru că nu toți privesc venirea unui copil pe lume ca pe o minune. Unii părinți îți pot distruge încrederea în tine: "N-o să fii o mamă bună" spun ei, "mai bine renunță cât mai poți".

Chiar dacă teama de părinți sau de partener (în unele cazuri) este exagerată, fetele au totuși motive întemeiate de îngrijorare din cauză că le lipsește un serviciu stabil care să le asigure existența, lor și copilului. Uneori, chiar dacă ești mai în vârstă și ai un serviciu bun dar îți lipsește familia, tot ești îngrijorată. Te întrebi dacă o să te poți descurca cu acea ființă care are atâta nevoie de tine. Te întrebi, dacă acordându-i tot timpul tău, nu va fi cumva nevoie să renunți la serviciu și, poate, la tot ce ai construit în existența ta de până atunci. Dar, indiferent câte probleme am avea, trebuie să ne păstrăm cumpătul. Să încercăm să vedem mai clar lucrurile și să nu ne lăsăm influențați de părerile unor oameni, care, deși sunt bineintenționați, nu știu ce simțim și ce dorim noi.