Auzim deseori persoane cunoscute discutând despre faptul că au urmat un tratament bazat pe radioterapie, „mi s-au recomandat raze”, cum se exprimă frecvent pacienții. Acest articol prezintă câteva informații generale despre iradierea terapeutică, informații pe care pacienții le primesc sau ar trebui să le primească la prima vizită la medicul specialist radioterapeut.
Radioterapia este o metodă de tratament a tumorilor maligne, adică a cancerelor, ocazional și a celor benigne, folosind radiațiile ionizante. Folosită de peste un secol, există în prezent o experiență importantă în ceea ce privește radioterapia, ceea ce face ca riscurile folosirii radiațiilor în tratarea pacienților să fie minime, iar beneficiile foarte mari.
Pentru ce este prescris un astfel de tratament?
Intenția tratamentului poate fi curativă sau paliativă. Tratamentul curativ are rolul de a distruge tumora și extensiile ei locoregionale, în speranța vindecării bolii. Dozele de iradiere sunt mari și administrate într-un interval de câteva săptămâni, de obicei cel puțin o dată pe zi, cinci zile pe săptămână.
Iradierea poate preceda sau urma tratamentul chirurgical, dar poate fi și exclusivă, ca tratament unic. Se poate asocia și cu tratament citostatic, adică chimioterapie. Uneori chimioterapia și radioterapia se administrează în același timp.
Tratamentul paliativ are rolul de a elimina sau ameliora simptome ale bolii, cel mai frecvent fiind vorba despre durere. Se administrează doze mai mici și într-un timp mai scurt decât în cazul tratamentului cu intenție curativă.
Unde se poate administra acest tip de tratament?
Echipamentele de radioterapie sunt foarte scumpe și, de aceea, iradierea se poate face numai în anumite centre, cu aparatură complexă și personal specializat. Fiecare departament de radioterapie este echipat conform nevoilor pacienților cărora li se adresează uzual și de aceea există diferențe de organizare locală și de aparatură între astfel de centre.
Cel mai frecvent se folosește tratamentul ambulatoriu, însă, în cazul în care este necesară o supraveghere mai atentă în timpul iradierii sau aceasta durează mai mult, cum este cazul iradierii interne continue cu debit mic, pacientul poate fi internat în spital.
Tipuri de radioterapie
Radioterapia externă este modalitatea cea mai frecvent folosită. Sursa de iradiere se află în afara pacientului, la distanță de acesta. Pentru a reduce efectele secundare, doza totală de iradiere prescrisă de medicul radioterapeut se împarte într-un anumit număr de doze mai mici, denumite fracțiuni, care se administrează zilnic.
De obicei se administrează o fracțiune pe zi, cinci zile pe săptămână, cu pauză în weekend. Se pot administra și mai multe fracțiuni pe zi, separate la un interval de câteva ore. Există mai multe tipuri de echipamente pentru iradierea externă: acceleratorul liniar și aparatul de cobaltoterapie sunt cele mai importante. Tipul de aparat este ales de medicul radioterapeut pentru a trata optim afecțiunea pe care o are pacientul.
Radioterapia internă, brahiterapia sau curieterapia, este o metodă de radioterapie în care sursa de iradiere se află în interiorul pacientului, în contact cu tumora. Sursele radioactive sunt introduse manual sau automat.
În prezent, inclusiv în clinica noastră, se folosește metoda afterloading, adică introducerea în interiorul organismului a unor aplicatori speciali, urmând ca sursele radioactive să fie introduse automat ulterior, prin acești aplicatori, totul fiind ghidat computerizat.
Folosirea de surse radioactive miniaturizate și care administrează o doză mare într-un timp foarte mic, cu rată mare a dozei, a permis trecerea de la iradierea internă care dura continuu mai multe zile la o iradiere fracționată care durează câteva minute sau ore pe zi.
Care sunt efectele secundare ale acestui tratament?
Radioterapia distruge celulele tumorale, însă poate afecta și celule normale ale organelor din zona iradiată. Efectele secundare care apar sunt, în majoritatea cazurilor, mici și pot fi controlate cu regim de viață și tratamente adecvate.
O parte dintre pacienți nu au efecte secundare sau acestea sunt minime și nu necesită intervenție terapeutică. Pentru fiecare localizare a bolii există efecte secundare diferite, iar ele sunt explicate pacientului de către medic, înainte de debutul tratamentului.
Radioterapia este foarte eficientă dacă este prescrisă corect. Asigură controlul local al bolii neoplazice și, de multe ori, crește supraviețuirea. Asigură îmbunătățirea calității vieții pacienților cu boală avansată, la care se așteaptă un efect paliativ și nu vindecarea bolii.
Pacienții care urmează radioterapie pot reacționa diferit. O parte dintre ei vor putea să-și continue activitatea zilnică, planificând o parte din timp pentru tratament. Altă parte dintre pacienți necesită însă întreruperea serviciului pe perioada iradierii, necesitând repaus la domiciliu sau internarea în spital.
O radioterapie eficientă necesită o colaborare foarte bună între departamentul de radioterapie și alte departamente, în special cele de oncologie și chirurgie. Unul dintre cele mai importante elemente este evaluarea multidisciplinară a pacientului înainte de aplicarea oricărui tratament, pentru elaborarea protocolului terapeutic.