Pielea este interfața dintre organism și mediul înconjurător și contribuie la menținerea unei temperaturi constante. Reglarea temperaturii corpului se face la nivelul hipotalamusului posterior.
Răspunsul pielii la frig se desfășoară în trei etape. În prima etapă se produce o puternică vasoconstricție, care determină o scădere brutală a temperaturii cutanate. În a doua etapă are loc o creștere lentă și ciclică a temperaturii cutanate, care protejează pielea de necroză. În a treia etapă, temperatura scade din nou, egalând-o pe cea a mediului ambiant, dacă expunerea la frig este prelungită.
Se disting două tipuri de reacții la frig: reacții normale, care apar după expunerea oricărui individ la temperaturi extreme, și reacții anormale.
Odată cu venirea sezonului rece, numeroși subiecți sănătoși sau care au dermatoze banale pot prezenta piele uscată, însoțită de prurit discret, rozacee sau keratoză pilară. Tratamentul este simplu și constă în folosirea de săpunuri de toaletă cu efect detergent scăzut și aplicarea, pe pielea umedă, de creme emoliente care conțin sau nu uree.
Apariția degerăturilor este favorizată de factori extrinseci, precum vântul, altitudinea, umiditatea, îmbrăcămintea strâmtă, aplicarea de emoliente pe față și urechi, dar și de factori intrinseci, precum vârsta, insuficiența arterială, tabagismul și fototipul cutanat.
Tratamentul se face cât mai repede cu putință, pentru ca pierderile tisulare să fie minime.
Reacții anormale la frig
Expunerea prelungită la temperaturi superioare punctului de congelare determină apariția de leziuni inflamatorii pe zonele descoperite. Acestea afectează copiii și tinerii adolescenți și se localizează la nivelul falangelor distale de la mâini, la picioare, nas și urechi.
Clinic, debutul se face prin una sau mai multe leziuni eritemato-edematoase, cu temperatură crescută, care se infiltrează progresiv, dând naștere unor tumefacții violacee, pruriginoase sau dureroase. Acestea pot ulcera și se pot suprainfecta.
Apariția leziunilor este favorizată de terenul familial, profesie, protecția vestimentară insuficientă, acrocianoză, lupus eritematos și leucemii cronice. Singurul tratament eficace este cel preventiv, prin protecție vestimentară satisfăcătoare.
Acrocianoza este o colorație albastru-violacee a extremităților și uneori a feței, permanentă și mai puțin dureroasă, accentuată de frig, care apare în context familial, afectând de obicei sexul feminin.
Se poate însoți de hiperhidroză, keratoză pilară și infiltrarea extremităților. Evoluția este cronică, cu exacerbări iarna. Pacienții trebuie să se îmbrace adecvat, să evite traumatismele și să scadă consumul de cafea și nicotină. Contraceptivele orale nu sunt contraindicate.
Eritrocianoza este o colorație cianotică ce apare pe regiuni tegumentare bogate în grăsime, cum sunt coapsele și fesele. Tratamentul constă în protecție vestimentară, contenție elastică și scădere ponderală.
Livedo reticularis este o colorație cianotică a pielii, cu aspect de rețea, care conferă pielii un aspect marmorat. Declanșată sau agravată de frig și ortostatism, este nedureroasă, neinfiltrată și dispare la vitropresiune sau în mediu cald.
Sindromul Raynaud este o tulburare vasomotorie ischemică, paroxistică și reversibilă a extremităților. Clinic, evoluează în trei faze. Faza sincopală, cu debut brusc, în care degetele sunt palide, reci și insensibile, este urmată în câteva minute de o fază asfixică, cu cianoză dureroasă, apoi de eritem.
Cauzele acestui sindrom sunt colagenozele, cauzele iatrogene, profesionale, neurologice, arteriale, neoplaziile și bolile hematologice.
Tratamentul este cel al bolii de bază, asociat cu oprirea fumatului, protecție vestimentară, evitarea traumatismelor locale și evitarea medicamentelor ce conțin derivați de ergot, beta-blocante și vasoconstrictoare nazale. Contraceptivele orale nu sunt contraindicate.
Tratamentul medicamentos este indicat dacă măsurile anterioare sunt insuficiente sau în caz de infarct digital.
Urticaria la frig este o urticarie fizică ce se manifestă prin apariția de plăci urticariene și/sau angioedem după expunere la frig sub diferite forme: vânt, băi, băuturi reci sau simpla scădere a temperaturii.
Testul la gheață permite punerea diagnosticului în marea majoritate a cazurilor. Tratamentul constă în evitarea factorilor declanșatori și administrarea de antihistaminice. Activitățile subacvatice sunt contraindicate dacă testul la gheață se pozitivează în mai puțin de trei minute.