Îmbătrânirea cerebrală este un proces fiziologic normal, ce urmează după cel de creștere și de dezvoltare al organismului uman. La naștere, creierul uman este imatur, nedezvoltat complet. Pentru dezvoltarea sa totală, atât structurală, cât și funcțională, este nevoie de 20-25 de ani de viață. După această perioadă, creierul uman atinge nivelul superior de evoluție, cel al conștiinței și al judecății. Când încetează creșterea și dezvoltarea, începe procesul insidios, lent și progresiv al îmbătrânirii cerebrale.
Îmbătrânirea cerebrală este rezultatul modificărilor morfologice, fiziologice și biochimice pe care le suferă creierul ca o consecință a acțiunii timpului asupra ființei vii, pe de o parte, și a interacțiunii ființei vii cu mediul fizic, social și cultural, pe de altă parte, după Biner și Burlier.
Dispariția neuronală nu afectează creierul în totalitate
Ca urmare a fenomenului fiziologic al îmbătrânirii, creierul va suferi atât modificări cantitative, cât și calitative. Modificările cantitative vor afecta toate structurile cerebrale, respectiv neuronul, nevroglia și vasele sanguine cerebrale. Modificările calitative sunt expresia de manifestare specifică a acestor structuri. Ambele modificări se vor reflecta în trăsăturile psihologice specifice îmbătrânirii cerebrale.
Dintre modificările cantitative, mai importante sunt cele suferite de neuron. Odată cu îmbătrânirea, zilnic dispar o parte dintre neuroni. Pierderile neuronale se datorează fenomenului de apoptoză, adică moartea celulară programată. Însă scăderea numărului de neuroni rămâne nesemnificativă, fiind de 10% la 80 de ani și de 20% peste 90 de ani.
Deși este nesemnificativă, scăderea neuronală poate fi suplinită de restul creierului, știut fiind faptul că, în mod normal, nu se folosesc toți neuronii din cele două emisfere cerebrale. Solicitată este doar emisfera dominantă, respectiv emisfera stângă pentru gradul nostru de civilizație.
O altă caracteristică a depopulării neuronale este neomogenitatea sa. Dispariția neuronală nu afectează creierul în totalitate. Există anumite zone sever afectate, precum cortexul frontal, cortexul vizual, hipocampul și substanța neagră, și alte zone ce rămân puțin afectate sau chiar deloc afectate.
Atenția se menține mai greu
Dintre vasele cerebrale, arterele vor fi mai afectate de procesul de îmbătrânire. Arterele vor suferi două procese caracteristice: amiloidoza și ateroscleroza.
Modificările calitative importante, respectiv cele ale neurotransmițătorilor cerebrali, sunt secundare celor cantitative neuronale. Acetilcolina, cu rol în învățare, memorare și postură, dopamina, cu rol în menținerea stării de vigilență, reflexele posturale, tonusul afectiv și instinctiv, noradrenalina, cu rol în reglarea stării de somn și de veghe, facilitarea învățării și reacțiile emoționale, precum și serotonina, cu rol în inducerea somnului, controlul dispoziției, învățare și termoreglare, sunt afectate de procesul de îmbătrânire.
Trăsăturile psihologice specifice procesului de îmbătrânire a creierului se manifestă prin modificările ce apar în funcțiile psihice. Astfel, atenția este mai labilă, se menține mai greu și are tendința de scădere odată cu îmbătrânirea. De asemenea, este mai selectivă. Memoria este afectată evident, într-o manieră progresivă. Treptat, apare fenomenul de uitare de la prezent către trecut, cu dificultate importantă în acumularea de achiziții intelectuale noi.
Afectivitatea este foarte des afectată
Gândirea este mai înceată, fără o fluiditate mentală rapidă. Imaginația este mai puțin vie și apare o ancorare importantă în real. Afectivitatea este foarte des afectată. Apare o tocire afectivă, o tristețe vagă, cu întoarcere către sine, cu o orientare spre egoism și egocentrism.
Personalitatea se modifică prin accentuarea trăsăturilor de caracter avute de-a lungul existenței. Apare frecvent atașarea excesivă de obiecte sau de lucruri, pentru sentimentul de siguranță, cu teamă de schimbare și de nou. Tot din cauza anxietății determinate de schimbare apare tendința de refugiu în trecut, un trecut adesea idealizat și regretat.
Funcțiile senzoriale sunt afectate cert de fenomenul de îmbătrânire. Scade acuitatea vizuală, cea auditivă, până la surditate, și scade acuitatea olfactivă. Funcțiile motrice sunt afectate adesea, în special abilitatea și mișcările fine.
Îmbătrânirea cerebrală, pe lângă caracteristicile menționate anterior, comune pentru majoritatea vârstnicilor, are o mare specificitate legată de fiecare individ. Această specificitate individuală este dată de caracteristicile genetice, de coeficientul de inteligență, de gradul de cultură, dar și de modificările somatice, de evenimentele traumatice și de stres.