Una dintre cele mai frecvente fracturi cu care se confruntă ortopezii în sezonul rece, produsă de obicei prin sprijinirea pe mână în timpul căderilor pe gheață sau zăpadă, este fractura extremității inferioare a radiusului.
Învățați cum să cădeți!
Încă de la primele lecții, schiorii și patinatorii sunt învățați să cadă în așa fel încât să nu își provoace fracturi sau entorse. Acest mod de cădere ar trebui să îl cunoască toți cei care circulă pe străzile acoperite de zăpadă sau gheață.
În loc de a încerca să ne ținem echilibrul pentru a rămâne în picioare atunci când am alunecat, efectuând mișcări ale mâinilor și trupului, de obicei ineficiente, este de preferat să ne dăm drumul jos, să ne lăsăm moale și să cădem la sol oarecum controlat.
În cădere trebuie să ne „ghemuim”, mâinile să fie apropiate de corp și să ne ferim capul. Sprijinirea pe mână poate provoca fracturi sau entorse ale pumnului.
Fractura extremității inferioare a radiusului, unul dintre cele două oase lungi care alcătuiesc scheletul osos al antebrațului, este, în sezonul rece, cea mai frecventă fractură întâlnită la camera de gardă ortopedie.
Aspectul deformat al pumnului, de obicei în „dos de furculiță”, durerile locale și reducerea mobilității pumnului și degetelor trebuie să ne îndrume spre diagnosticul de fractură sau cel puțin de entorsă. Frecvența fracturii de pumn este foarte mare la persoanele vârstnice, dar ea poate să apară la orice vârstă.
Ce trebuie să facem după o cădere pe mână, până a ajunge la medic
- imobilizarea pumnului pe un carton, o riglă de lemn sau o scândurică, pentru a nu se mai mișca;
- ridicarea în sus a antebrațului și mâinii într-o eșarfă sau chiar așezând mâna pe cap. Lăsarea mâinii în jos duce la umflarea acesteia.
Se mai recomandă:
- aplicații locale reci: cuburi sau bucăți de gheață introduse într-un săculeț de plastic, pentru a nu curge când se topesc;
- evitarea forțării mâinii, degetelor și pumnului;
- scoaterea imediată de pe degete a inelelor și verighetelor.
Degetul trebuie dat cu săpun înmuiat în apă, iar pe sub inel se introduce o sforicică, și ea săpunită, care se învârte pe sub inel, circular și în jos, ținând fix degetul. Pericolul rămânerii unui inel pe deget îl constituie umflarea degetului, consecință a traumatismului local. Inelul devine constrictiv și împiedică circulația sanguină a degetului.
Ce nu trebuie să facem după o cădere pe mână, înainte de a ajunge la medic
- masaje locale, deoarece accentuează circulația locală și cresc edemul;
- aplicații calde locale, deoarece accentuează circulația locală;
- frecții și diverse aplicații locale;
- continuarea activității cu mâna bolnavă;
- menținerea mâinii în jos.
Tratamentul fracturii de pumn vizează trei elemente esențiale: reducerea fracturii, imobilizarea gipsată și mobilizarea precoce a degetelor.
Reducerea fracturii se face prin tracțiune în axul antebrațului de degete, cu brațul fixat deasupra cotului într-o chingă. Tracțiunea trebuie să se facă progresiv și nu brusc. Medicul poate face apoi, dacă este nevoie, corecția necesară, reașezând fragmentele osoase la loc.
Dacă tracțiunea și reducerea se fac cu blândețe și răbdare, manevra este puțin dureroasă, mai ales dacă fractura este recentă. În anumite cazuri, precum fracturi mai vechi, deplasări mari, sensibilitate deosebită sau boli grave asociate, se poate face anestezie locală sau generală.
Este bine ca manevrele sub anestezie să se execute în sala de operații. La alte cazuri, simple, anestezia locală se poate face în ambulator, în camera de gardă, dar numai când pot fi asigurate condiții perfecte de sterilitate.
Imobilizarea gipsată a fracturii se face într-un aparat gipsat sau într-o atelă gipsată care cuprinde întreg antebrațul, pumnul și mâna până la baza degetelor, pe fața dorsală a mâinii, și până la al doilea pliu palmar, în palmă.
Aparatul gipsat trebuie tăiat după întărire, pentru a nu deveni constrictiv. În acest scop, dacă imobilizarea s-a făcut într-o atelă gipsată, ca într-un jgheab, fașa trasă inițial trebuie schimbată după întărirea atelei, întrucât bumbacul din fașă intră la apă și aceasta poate deveni constrictivă.
O imobilizare gipsată mai scurtă permite o recuperare funcțională mai bună
La domiciliu, mâna cu aparat gipsat va fi ținută în sus, în eșarfă sau ridicată pe cap, pentru a nu se umfla. Vor fi efectuate mișcări ample ale degetelor, iar mâna va fi folosită pentru activități ușoare, precum încheiatul bluzei sau ridicarea de obiecte mici.
Se previne în acest fel formarea edemului local, mișcarea degetelor având efect de pompă asupra circulației sanguine, iar recuperarea va fi mai bună.
Stabilizarea operatorie a fragmentelor osoase este uneori necesară în cazul cominuțiilor locale și în situațiile în care riscul deplasărilor sub aparate gipsate simple este crescut. Se face în condiții de sală de operație și se pot folosi fixatoare externe, broșe sau chiar plăcuțe înșurubate.
Prezentarea la medic după reducerea fracturii și imobilizarea gipsată este indicată inițial la 24, 48 și 72 de ore și apoi săptămânal, ocazie cu care, de regulă, se face și control radiografic.
Durata de consolidare a fracturii de pumn este de patru săptămâni. Sunt însă și medici ortopezi care, din diverse considerente, mențin aparatul gipsat 5, 6 sau chiar 7 săptămâni. O imobilizare gipsată mai scurtă permite o recuperare funcțională mai bună.
Pentru entorsele de pumn, imobilizarea gipsată este necesară 2-3 săptămâni.
Prezentarea imediată la medic după imobilizarea gipsată este necesară când:
- degetele se umflă sau își schimbă culoarea: devin palide, violacee sau cianotice;
- apar pulsații supărătoare sub aparatul gipsat, semn de constricție locală;
- apar amorțeli, furnicături sau parestezii ale degetelor mâinii ori ale pumnului.
Mai trebuie să reținem că:
- nu întotdeauna se poate realiza și menține o reducere foarte bună a fracturii sub aparatul gipsat;
- chiar și o reducere foarte bună inițială se mai poate deteriora sau pierde pe parcursul consolidării. Cauza poate fi dezumflarea pumnului, deteriorarea, chiar parțială, a aparatului gipsat, cât și tipul fracturii.
În final, acum când știți destule lucruri despre fracturile și entorsele pumnului, vă dorim să le preveniți, evitând alunecările și căderile în sezonul rece, precum și sprijinirea în mână atunci când ați căzut.
Și dacă totuși ați căzut, v-ați sprijinit în mână și aveți suspiciunea unei fracturi, trebuie să vă adresați medicului ortoped. Stabilirea diagnosticului de fractură sau de entorsă de pumn, mai puțin gravă, va fi făcută la spital, cu ajutorul examenului radiografic.