Sezonul rece se caracterizează prin frecvența mare a afecțiunilor căilor respiratorii, acestea fiind foarte sensibile la variațiile factorilor atmosferici, respectiv la umiditate, la temperatura mediului ambiant și la curenții de aer. Aceste afecțiuni au o evoluție rapidă, fiind însoțite adesea de creșteri ale temperaturii.
Afecțiunile sezonului rece, când nu se complică, se pot trata simptomatic, iar plantele medicinale, folosite cel mai adesea ca infuzii calde, trebuie să aibă efecte antiinflamatoare, antiseptice, antivirale, emoliente ale secrețiilor bronșice, expectorante, spasmolitice, sudorifice și diuretice.
În acest scop, am ales câteva rețete care să îndeplinească toate condițiile enumerate mai sus:
- În faringite și laringite se folosesc gargarele preparate din mușețel ori salvie, cu două lingurițe la o cană. Se fac gargare cu aproximativ 100 g de lichid, în care s-a dizolvat o lingură rasă de bicarbonat de sodiu, de trei ori pe zi, după mese. După gargara făcută cu aceste infuzii nu se mănâncă și nu se bea nimic timp de o jumătate de oră.
- În bronșite se folosesc mai ales infuzii preparate din pătlagină, podbal, lumânărică sau nalbă ori din amestecul în cantități egale de soc, tei și lumânărică, tot cu două lingurițe la o cană. Se îndulcesc, de preferință, cu miere și se beau calde.
- În afecțiunile pulmonare se pot folosi plantele ca atare sau asociate conform următoarelor formule, luate în cantități egale: talpa-gâștei sau valeriană, izmă, coada-șoricelului sau pătlagină, plămânărică, coada-calului sau, mai ales, pătlagină, salvie și podbal. Se prepară tot sub formă de infuzie, cu două lingurițe la o cană, din care se beau 2-3 căni pe zi, îndulcite de preferință cu miere. Se mai pot folosi ceaiul sudorific, ceaiul antibronșitic sau ceaiul pectoral, cu acțiunile și indicațiile lor specifice.
Cimbrișorul de câmp este eficient în afecțiunile căilor respiratorii
Un rol deosebit de important în tratarea afecțiunilor căilor respiratorii îl are cimbrișorul de câmp. Preparat sub formă de infuzie, cu două lingurițe la o cană, îndulcită cu miere și băută caldă, de trei ori pe zi, are calități antivirotice și de consolidare a capacității de apărare a organismului.
Dacă se asociază cu ulei de conifere, de pin sau de molid, din care se administrează de trei ori pe zi câte cinci picături, puse într-o lingură cu zahăr sau pe pâine, efectul antitusiv este foarte puternic.
Alte amestecuri pentru amigdalite: mușețel și coada-șoricelului, câte două lingurițe la o cană, folosite ca gargare, cu câte o linguriță rasă de bicarbonat de sodiu. Se face gargară de trei ori pe zi, după mese.
Pentru bronșite se folosește amestecul de busuioc, pătlagină, cimbrișor, coada-șoricelului și salvie. Pentru expectorare folosim coada-calului, nalbă, salvie și sulfină. Ca bronhodilatatoare, mai ales în astm, se folosesc păducelul, coada-șoricelului și coada-calului, toate luate în cantități egale.
Pentru scăderea temperaturii se folosesc salcia, salvia și teiul. Dacă ar fi să folosim un ceai cu efect general în bolile pulmonare, valabil în bronșite și tuse, ca expectorant și bronhodilatator, ca antiseptic, fluidifiant și decongestiv, putem face un amestec din coada-șoricelului, pătlagină, cimbrișor, busuioc și nalbă, luate toate în aceleași cantități. Din acest amestec se prepară o infuzie cu câte două lingurițe la o cană, îndulcită cu miere și băută caldă.
Tot pentru combaterea tusei se mai folosește și siropul de lămâie, care se prepară astfel: se ia o lămâie, care se rulează cu podul palmei, apăsând pe o suprafață plană, pentru înmuiere, și apoi se fierbe într-o cantitate corespunzătoare de apă timp de zece minute, într-un vas intact sau de inox. Se taie lămâia în două jumătăți și se stoarce într-o cană de ceai, în care am pus două linguri de glicerină. Se amestecă totul cu 50 g de miere și din acest amestec se iau zilnic între 4 și 8 lingurițe, după masă, în funcție de vârstă.
Siropul de ridiche vindecă răceala
Un rol important îl are vitamina C, folosită în cantități mari în răceli, stări gripale și pentru combaterea asteniei fizice consecutive acestor afecțiuni. În cuprinsul formelor sub care poate fi administrată vitamina C, amintesc siropul de ridiche: lamele de ridiche neagră curățată se pun pe o farfurie adâncă și se acoperă cu zahăr tos; după 24 de ore se iau câte două linguri pe zi.
Dintre legumele care pot fi consumate cu prioritate în caz de îmbolnăvire amintesc hreanul, ridichea neagră, salata de crudități, morcovul, spanacul, conopida, gulia, salata verde, varza, prazul și cartofii. Fructele cu vitamina C sunt kiwi, citricele și merele. Se mai pot administra tinctură de propolis, decoct de mătase de porumb și de cătină.
Tot în cazurile de gripă și răceală se poate vorbi despre rolul foarte important pe care îl are asocierea sărurilor de mangan și de cupru cu vitamina C, care are efectul de a crește mecanismele de apărare ale organismului. Această asociere de oligoelemente și vitamina C poate fi găsită în legumele rădăcinoase: țelină, praz, lobodă și sfeclă roșie. În fructe o găsim în mere, pere, gutui și citrice, castane dulci și măsline.