Ați decis că sunteți făcuți unul pentru altul și tocmai ați stabilit data marelui eveniment. Sunteți euforici, încercați să puneți totul la punct, dar aflați că trebuie să vă faceți anumite investigații medicale obligatorii. Pentru o parte dintre dumneavoastră, la o primă vedere, pare doar o pierdere de timp. Dacă nu știți care sunt aceste investigații și care este rolul lor, în acest articol ne-am propus să vă lămurim și să vă facem să conștientizați importanța lor.
În condițiile vieții moderne, analizele prenupțiale, VDRL/TPHA, anticorpi anti-HIV și radiografia pulmonară, reprezintă, de fapt, o baterie de teste de screening, adică de triaj, pentru prevenirea și tratarea unor afecțiuni cu repercusiuni extrem de grave asupra stării de sănătate a cuplului, a celor din anturajul lor, dar mai ales asupra sănătății unui viitor copil. Aceste teste vizează depistarea unor boli care cunosc în momentul de față, în România, o adevărată explozie, precum sifilisul, luesul, SIDA, adică Sindromul Imunodeficienței Dobândite, și tuberculoza.
Sifilisul, numit și lues, are drept cauză un microorganism numit Treponema pallidum. Este o boală cu transmitere sexuală, care, netratată în stadiile de început, are urmări foarte grave. Se transmite în primul rând prin contact sexual neprotejat, prin sânge infectat și de la mamă la făt.
În mediul extern, microorganismul este distrus rapid prin căldură, uscăciune, chiar și prin simpla spălare cu apă și săpun, dacă spălarea se face în primele 15-20 de minute de la contactul sexual. Pe medii umede rezistă mai bine, putând fi transmis prin intermediul veselei, periuței de dinți etc.
Stadiile clinice ale sifilisului
- Stadiul 1: se manifestă prin apariția, după aproximativ 3 săptămâni, cu limite între 9 și 90 de zile de la infecție, a unei leziuni nedureroase, numită șancru sifilitic, în sau lângă vagin ori penis, câteodată chiar pe buze, limbă sau anus. Rănile persistă 6 săptămâni, după care dispar fără urmă.
- Stadiul 2: se manifestă prin apariția unor pete de culoare roz pe corp, care dispar după 3-4 săptămâni. Simptomele sunt asemănătoare gripei: febră, dureri de cap, inflamarea gâtului. Semnele dispar în timp, iar cele două stadii pot trece neobservate.
- Stadiul 3: după 3-15 ani de la debutul bolii se formează gomele sifilitice. Microorganismele atacă oasele și organele interne, precum creierul, măduva spinării, inima, aorta, ficatul, plămânii și laringele, pe care le distrug. Când sunt atacați centrii nervoși, se ajunge la demență sifilitică, paralizie și moarte. Sifilisul depistat în ultimul stadiu nu mai are nicio șansă de vindecare.
Sifilisul congenital: în cazul unei gravide infectate, Treponema pallidum traversează placenta începând cu luna a 5-a de sarcină, afectând grav fătul. Consecințele pot fi: avorturi spontane, feți morți înainte de termen, nașterea prematură a unor copii cu malformații multiple. Prognosticul acestei forme de sifilis este grav. De aceea este foarte utilă depistarea precoce a sifilisului înainte sau în primele săptămâni de sarcină și efectuarea tratamentului adecvat.
Cum se poate diagnostica sifilisul?
Diagnosticarea infecției se face prin evidențierea treponemelor la nivelul leziunilor specifice fiecărui stadiu și prin reacții serologice: VDRL și TPHA.
VDRL-ul este reacția de evidențiere în serul pacientului a anticorpilor anticardiolipinici, care sunt autoanticorpi față de unele structuri proprii organismului, ce apar la pacienții cu lues. Testul pozitiv indică o infecție acută, recentă. Titrurile anticorpilor scad gradat în urma unui tratament eficient, negativându-se în decurs de 6 luni până la 2 ani.
TPHA-ul evidențiază anticorpii antitreponemici în ser. Se pozitivează în cursul infecției primare și rămâne pozitiv indiferent de tratament, testul nefiind recomandabil pentru evaluarea rezultatelor terapiei specifice.
Cum se manifestă și cum se poate diagnostica SIDA?
SIDA reprezintă stadiul final al imunodeficienței instalate prin infectarea cu HIV, virusul imunodeficienței umane. Singura sursă de infecție o constituie omul infectat cu HIV, cu sau fără manifestări clinice, ce va rămâne contagios până la sfârșitul vieții sale.
Virusul se transmite în special prin sânge și produse de sânge infectate, prin contact sexual neprotejat și de la mamă la făt. Nu se transmite prin înțepături de insecte, îmbrățișări sau strângeri de mână.
Cum se manifestă? Infecția cu HIV poate fi asimptomatică, majoritatea pacienților neprezentând semne clinice până la 10 ani de la momentul infectării, sau se poate asocia cu o varietate de sindroame clinice nespecifice: stare generală alterată, febră, dureri musculare, transpirații, manifestări neurologice, hepatice, erupții cutanate, scădere în greutate etc. În stadiul final, ca urmare a diminuării capacității de apărare naturală a organismului, apar infecții ce pot fi fatale.
Deoarece până în prezent nu există un tratament pentru vindecarea bolii, se ajunge, în cele din urmă, la o mortalitate de 100%.
Se diagnostichează prin detectarea anticorpilor anti-HIV în ser, prin test de screening. Majoritatea persoanelor infectate formează anticorpi la aproximativ 3 luni de la expunere. Uneori, acest interval de timp se poate prelungi până la 11-17 luni.
Atenție! Pozitivarea testelor de screening nu înseamnă obligatoriu o infecție, deoarece pot exista și reacții fals pozitive. Întotdeauna testele de screening pozitive impun efectuarea testelor de confirmare.
Detecția încărcăturii virale, prin PCR, adică reacția de polimerizare în lanț, permite confirmarea infecției HIV înainte de apariția anticorpilor, în perioada cunoscută sub denumirea de „fereastră imunologică”.
Cum se manifestă tuberculoza?
Tuberculoza este o boală infectocontagioasă determinată de Mycobacterium tuberculosis, bacilul Koch, cu evoluție cronică, larg răspândită în populație, care, netratată sau incorect tratată, are o mortalitate importantă. Fiind transmisă mai ales pe cale aerogenă, prin tuse, strănut și vorbit, principala localizare este cea pulmonară.
Rar, îmbolnăvirea se poate face pe cale digestivă, prin consumarea laptelui nefiert provenit de la animale bolnave. Afecțiunea poate evolua cu localizări extrapulmonare, osoase, renale, cutanate sau cerebrale.
Cum se manifestă? Clinic, se manifestă prin scădere în greutate, transpirații nocturne, febră, tuse, oboseală și lipsa poftei de mâncare.
Depistarea tuberculozei pulmonare în colectivități se face prin examen radiologic și/sau evidențierea bacilului Koch în spută, prin examen bacteriologic. Radiografia pulmonară poate evidenția prezența unor imagini caracteristice tuberculozei pulmonare, situație în care trebuie să se recurgă urgent la tratamentul specific.
Având în vedere gravitatea deosebită a acestor afecțiuni, testele de screening amintite trebuie repetate periodic, mai ales atunci când împrejurările le impun.