Abcesul este supurația circumscrisă, sub forma unei colecții cu conținut purulent, bine delimitată de o membrană. Secreția purulentă are o consistență și un miros specific, în funcție de germenul cauzal. De exemplu, secreția stafilococică este smântânoasă, iar cea streptococică, apoasă.
În unele cazuri, pacienții se prezintă cu o umflătură, adică o tumefacție spre obraz, numită abces vestibular, în dreptul unui dinte care prezintă un proces carios. Abcesul prezintă un orificiu alb, numit orificiu fistulos, prin care, prin compresiune, se elimină puroi.
Cum evoluează abcesul
Trebuie precizat că abcesul are trei stadii de evoluție:
- Faza endoosoasă, în os: durerea este spontană sau provocată de atingerea dintelui cauzal.
- Faza subperiostală: durerea este continuă, foarte puternică și nu cedează la tratament antialgic. Mucoasa vestibulară este roșie, congestionată. În fundul de sac vestibular, care face trecerea de la gingia fixă la mucoasa obrazului, se observă o tumefacție difuză, ce umple parțial șanțul vestibular, situată la nivelul dintelui. Nu se percepe fluctuență la palpare, iar starea generală este alterată, cu febră și frisoane.
- Faza submucoasă: durerile se diminuează ca amplitudine, fără a dispărea complet, și sunt exacerbate, adică amplificate, de palparea zonei de tumefacție. Șanțul vestibular este ocupat aproape în totalitate de tumefacție, ce prezintă maximul de bombare la nivelul dintelui cauzal. La palpare se percepe fluctuență.
Cum tratăm abcesul
- În faza endoosoasă: drenaj endodontic. Se intră cu ace speciale pe canalul dintelui și se fac spălături cu soluții slab antiseptice.
- În fazele subperiostală și submucoasă: incizii și drenaj, antibioterapie în funcție de extinderea supurației și de reactivitatea generală a pacientului, suprimarea factorului cauzal după retrocedarea inflamației, în 2-3 zile.
Am observat ușurința cu care se iau antibiotice pentru orice inflamație, cât de mică. Este important de știut că folosirea antibioticelor după bunul plac poate duce la modificarea florei bucale și la selectarea de tulpini microbiene rezistente la antibiotice, favorizând apariția unor supurații severe.
Antibioticele se administrează pentru a combate un risc infecțios real, nu unul ipotetic. Doza de antibiotice trebuie să fie suficientă, realizând o concentrație minimă bacteriostatică pentru cel puțin 5-6 zile.
În cazul unor colecții purulente deja constituite, antibioticele sunt eficiente numai dacă germenul prezent este sensibil la antibioticul respectiv.
Cel mai utilizat antibiotic în stomatologie este penicilina, care acoperă aproape întreg spectrul patologiei infecțioase din regiunea buco-maxilo-facială.
Eritromicinele sunt, în ordine, a doua categorie de antibiotice eficiente în tratamentul infecțiilor buco-maxilo-faciale, deoarece se elimină prin salivă și se concentrează foarte bine la nivelul osului. Acționează sinergic cu metronidazolul, în special asupra anaerobilor.
Celelalte antibiotice cu spectru larg, de tipul tetraciclinelor, cloramfenicolului, gentamicinei, cefalosporinelor sau chimioterapicelor, precum Biseptolul, vor fi utilizate în mod excepțional numai după antibiogramă. Niciodată nu se va începe tratamentul cu acestea, întrucât este necesar să se păstreze întotdeauna un antibiotic de rezervă.