Violența are mai multe forme: emoțională, verbală, fizică, sexuală, economică și socială.
Violența emoțională precede și acompaniază celelalte forme de abuz. Adesea, ea nu este sesizată de cei din afara relației și este la fel de dăunătoare ca violența fizică. A fi înjosită, a fi criticată în mod constant, a fi controlată și monitorizată permanent, prin verificarea telefonului, a mesajelor, a e-mailurilor sau prin instalarea camerelor de luat vederi pe ascuns, amenințările cu moartea, distrugerea proprietăților, limbajul jignitor, ascunderea cheilor de la mașină, golirea rezervorului, urmărirea victimei atât în casă, cât și în afara domiciliului, privarea de satisfacerea nevoilor personale esențiale, precum mâncarea sau somnul, sunt forme de violență emoțională.
Violența verbală include adresarea de injurii, folosirea unui ton ridicat, țipetele sau vocea foarte joasă și amenințătoare, precum și manipularea prin condiționare: „dacă mă iubești cu adevărat, atunci trebuie să…”.
Violența fizică poate cunoaște aspecte mai ușoare, cum ar fi împingerile sau astuparea gurii pentru a-i bloca victimei exprimarea, scuiparea sau murdărirea cu dejecții, trasul de păr, până la loviri cu pumnul, palma, piciorul sau diverse obiecte, arsuri, înjunghierea, lovirea cu capul de pereți sau de geamurile mașinii.
Violența sexuală cunoaște manifestări de la comentarii degradante la adresa femeii, degradarea sexuală prin expunerea forțată la pornografie grafică și explicită, dezbrăcarea forțată, atingeri forțate cu conotație sexuală, până la acte sexuale întreținute fără acordul femeii, chiar și în cadrul unei căsnicii.
Violența economică se manifestă prin controlul accesului victimei la bani sau lucruri personale, hrană, mijloace de transport, telefon și alte surse de protecție sau îngrijire, obligația de a da socoteală pentru toate cheltuielile, prin prezentarea chitanțelor sau a tuturor sumelor cheltuite, precum și folosirea recesiunii ca motiv pentru a-și justifica abuzul. Este o tactică pe care abuzatorii o folosesc pentru a câștiga controlul și dominația asupra partenerelor și are ca scop izolarea femeii într-o stare de dependență financiară completă. Astfel, el se asigură că aceasta este forțată să aleagă între a rămâne într-o relație abuzivă sau a face față unei sărăcii extreme.
Violența socială include interzicerea întâlnirilor cu prietenii sau rudele, izolarea victimei de surse de informare și lipsirea acesteia de suport social.
Dinamica manifestărilor violente
Dinamica manifestărilor violente se desfășoară sub formă de spirală.
Faza de acumulare a tensiunilor este etapa în care victima acționează cu precauție și încearcă strategii pentru a evita un incident violent.
Faza acută este momentul în care agresiunea se produce. Ea se poate întinde de la un episod de câteva minute până la o întreagă săptămână sau chiar mai mult.
Faza de relaxare este o perioadă de calm în care agresorul manifestă blândețe și dragoste față de victimă, aceasta reprezentând un armistițiu vag în cadrul unei perioade de amenințări și lovituri. El poate folosi șantajul emoțional, spunând că „nu poate trăi cu ideea despărțirii”. Femeia vede uneori în manifestările violente ale agresorului o boală pe care ar putea să o vindece.
Este important să fie cunoscute toate aceste manifestări ale violenței domestice, pentru că femeile, de multe ori, dau alte semnificații comportamentelor violente ale bărbaților, găsindu-le scuze și circumstanțe atenuante. Ele ignoră micile sau marile semne pe care le primesc sau le observă, tocmai pentru că și ele sunt tributare unei gândiri disfuncționale.
Semne ale unei relații cu potențial abuziv
Semnele care vă arată că sunteți într-o relație cu potențial abuziv pot fi: teama față de partener, atenția excesivă asupra propriului comportament din cauza schimbărilor sale de dispoziție, concentrarea exclusivă asupra nevoilor sale, în detrimentul celor proprii, faptul că partenerul își pierde cumpătul chiar și pentru lucruri neimportante, gelozia excesivă, ignorarea nevoilor femeii, faptul că el este cel care ia hotărâri în relație, precum și criticarea excesivă a rudelor și a prietenilor. Unul sau mai multe dintre aceste semne pot constitui semnale de alarmă că vă aflați într-o relație abuzivă.
Ce e de făcut?
Dacă o femeie se află în pericol iminent, trebuie:
- să sune la numărul de urgență 112;
- să plece imediat, în cazul în care se poate;
- să evite încăperile strâmte sau fără alte portițe de ieșire;
- să alarmeze prietenii sau vecinii.
Dacă agresiunea a avut loc, este important să se prezinte la serviciul de urgență pentru constatarea leziunilor, la poliție pentru a reclama abuzul, să salveze mesajele amenințătoare sau abuzive și să caute un martor care să poată certifica cele văzute.
Dacă se hotărăște să rămână, este recomandată:
- purtarea unui telefon mobil cu încărcător și numere de ajutor;
- inventarea unui cod de ajutor pe care să-l comunice unor persoane apropiate, prin care să semnaleze că se află în pericol;
- pregătirea unei genți care să conțină câteva lucruri esențiale: documente, câteva haine, medicamente, chei, bani și numere de telefon importante;
- dacă sunt implicați și copii, este bine să li se comunice și acestora, dacă sunt suficient de mari să înțeleagă, că este posibil să plece de acasă și să li se obțină cooperarea;
- asigurarea, cel puțin provizorie, a unui loc în care copiii să fie protejați și ocrotiți;
- informarea prealabilă cu privire la instituțiile care pot oferi ajutor: centre de asistență socială, organizații pentru femei, linii telefonice de asistență.
Dacă nu reușiți să luați nimic din cele de mai sus, important este că ați plecat ca să vă protejați, iar lucrurile personale le veți recupera mai târziu. Siguranța dumneavoastră și a copiilor dumneavoastră este cea mai importantă.
Ce se întâmplă după plecare?
Plecarea dintr-o relație abuzivă nu înseamnă că violențele au încetat cu certitudine. Multe femei sunt încă agresate de foștii parteneri. De aceea, trebuie să ia măsuri pentru a fi în siguranță acolo unde se află: un telefon care să afișeze numerele care apelează, cu robot, salvarea mesajelor amenințătoare, diversificarea rutinelor zilnice, schimbarea rutei până la serviciu, efectuarea cumpărăturilor din alte locuri decât cele frecventate de obicei. Dacă trebuie să se întâlnească cu fostul partener, este recomandat să o facă în locuri publice. De asemenea, sunt importante măsurile de protecție acasă, cum ar fi instalarea unei alarme, la serviciu, prin solicitarea unui coleg care să o însoțească până la stație sau parcare, anunțarea șefilor despre situația respectivă, pentru ca aceștia să poată înțelege și ajuta în diferite cazuri, precum și obținerea unui ordin judecătoresc de protecție.
Ce le determină pe femei să accepte abuzurile în cuplu?
Ce le determină să se autoagreseze, expunându-se unor riscuri atât de mari?
- lipsa de încredere în propria persoană, deoarece cred că nu se pot descurca prin forțele proprii, fără el, neavând venituri prin care să-și susțină existența sau considerând că nu au unde să plece cu copiii;
- faptul că unele dintre ele nu mai au părinți, aceștia locuiesc la distanță foarte mare sau nu le pot susține;
- faptul că cele mai multe femei abuzate au copii și nu întrevăd o soluție pe termen lung pentru ele și copiii lor;
- sentimentul de teamă, deoarece se pot simți învinuite că nu au făcut tot ce au putut pentru a atenua agresiunea sau pentru a o evita;
- sentimentul de rușine și jenă față de ceea ce li se întâmplă;
- trăirea unor sentimente de neajutorare, pasivitate și neputință;
- faptul că se simt responsabile pentru comportamentul agresorului, spunând: „e vina mea că l-am cicălit prea mult, în loc să tac din gură”;
- amenințările agresorului și teama că situația s-ar putea înrăutăți, neconștientizând că astfel se expun unor riscuri și mai mari;
- iubirea față de partener și speranța că el se va schimba;
- credința unora dintre ele că el „are dreptul” să se comporte violent și că ele „își merită pedeapsa”.
În esență, este vorba despre o lipsă a respectului de sine și a iubirii față de propria persoană, atunci când accepți să fii agresat, indiferent de formă.
Violența domestică este un fenomen social și, pentru a putea fi combătută, ea trebuie conștientizată și înțeleasă sub toate formele ei.
Nu e niciodată prea târziu să apelezi la ajutor. Important este să știi că trupul tău îți aparține, tu decizi unde, când și de cine vrei să fie atins, ai dreptul să spui nu, să te răzgândești, nimeni nu are dreptul să te rănească nici fizic, nici emoțional. Ai dreptul să soliciți și să primești protecție și sprijin. Tu și copiii tăi aveți dreptul să trăiți în pace și siguranță. Vina aparține în totalitate celui care agresează. Oricine are dreptul de a se comporta natural, fără teama de a fi abuzat sau pedepsit.