Vârsta ideală pentru obținerea permisului de conducere auto

ARTICOLE / Psihologie —
Vârsta ideală pentru obținerea permisului de conducere auto

Vârsta este o variabilă pe care aproape toată lumea o pune în discuție, referitor mai ales la capacitatea de comportare în general. Totuși, importanța ei este mai puțin mare decât o considerăm în mod tradițional, deoarece în viața noastră contează mai puțin timpul astronomic; ceea ce contează cel mai mult este timpul psihologic. Acesta reprezintă adevărata vârstă. În ultimul timp, am constatat că vârsta cronologică, cu toate caracteristicile ei pro sau contra, a început să fie mult mai diversificată în ceea ce privește dorința obținerii permisului de conducere auto.

În toate țările unde conducerea vehiculelor cu motor necesită autorizație sub forma permisului de conducere, s-au pus condiții numai de vârstă minimă.

De exemplu, în Statele Unite ale Americii, 53 de state au acordat permisul de conducere în următoarele situații:

Diferențele importante între vârste ne determină să ajungem la concluzia că părerile asupra capacităților umane la o vârstă sau alta sunt foarte diferite unele de altele.

Aproape toate jurisdicțiile administrative pleacă de la ideea că aptitudinea pentru conducerea autovehiculului este legată de o anumită dezvoltare corporală, intelectuală și caracterială. Se justifică astfel fixarea unei vârste minime pentru obținerea permisului de conducere, pentru a preveni insuficienta dezvoltare și maturizare corespunzătoare copilăriei.

În țara noastră, potrivit legii, vârsta minimă este:

La vârsta tânără, viitorul conducător auto va reacționa mai rapid, prin gestul cel mai potrivit, la o situație periculoasă, evitând prin aceasta, și nu numai, expunerea la accidente. Coordonarea motorie este foarte bună, la fel și precizia mișcărilor, orientarea rapidă în spațiul rutier, rezistența la oboseală, distributivitatea și mobilitatea atenției, activismul și spontaneitatea.

Dezavantajul acestei vârste, din punct de vedere psihologic, îl constituie lipsa maturității și prudenței, o anumită impulsivitate manifestă, uneori teribilismul și spiritul de aventură, toate acestea punându-și o amprentă nedorită asupra comportamentului la volan.

Încă nu s-a putut răspunde la întrebarea: care este limita superioară de vârstă în obținerea permisului de conducere auto? Aceasta deoarece au existat numeroase persoane peste vârsta de 60 de ani care au obținut permis de conducere auto.

Foarte multe persoane sunt active în continuare și după vârsta de pensionare. Cine s-ar fi gândit că, la 70 de ani, un hunedorean a urmat o școală de șoferi? Nu numai că el nu a luat în calcul vârsta, dar a și pus în practică ideea de a obține permis de conducere auto. Așa că s-a apucat de învățat și a luat permisul de conducere din prima încercare! Acesta a considerat și consideră în continuare că niciodată nu este prea târziu să faci ceva nou.

Un alt caz cu rol de exemplu îl constituie o femeie britanică ce a reușit să obțină mult-visatul permis de conducere după 50 de încercări nereușite. În cei 27 de ani de când tot dă examen auto, femeia în vârstă de 62 de ani a schimbat 20 de instructori și chiar a renunțat la cafea, scrie Daily Mail.

Majoritatea celor care au călăuzit-o în tainele șofatului i-au spus să renunțe, pentru că nu are nici talent și nici reflexele necesare pentru a conduce un autovehicul. Teresa nu s-a dat bătută, însă a avut nevoie de 50 de examene pentru a intra în posesia permisului pe care și l-a dorit atât de mult.

Cu adevărat, după vârsta de 65 de ani, procesul de îmbătrânire este amplificat de modificările hormonale, însă există și excepții, așa cum am văzut din exemplele de mai sus.

Un aspect important pentru a conduce un autovehicul este faptul că, odată cu înaintarea în vârstă, mișcările devin mai greoaie, lipsite de suplețe și, mai ales, de forță. Scade elasticitatea mișcărilor și a capacităților de efort fizic, din cauza diminuării mobilității articulațiilor, pe de o parte, iar pe de altă parte, din cauza atrofierii lor. La acestea se adaugă creșterea fragilității oaselor prin rarefierea țesuturilor osoase și decalcifiere, ceea ce provoacă dureri osoase, de coloană, discopatii, dureri de tip sciatică sau dureri reumatismale. Toate acestea, împreună cu depozitele disproporționale de grăsime, determină modificări de ținută și postură, precum și un confort mai mare numai în anumite poziții.

În plan senzorial, după 60-65 de ani survin boli degenerative ale ochiului, ca, de exemplu, dezlipirea de retină și cataracta. Auzul se modifică, de asemenea, scăzând sensibilitatea absolută auditivă. Să nu uităm însă că există forme variate de protezare cu succes a văzului și auzului.

Viteza de reacție scade, în general, la fel și aproape toate performanțele referitoare la coerență, continuitate și timp de reacție. Vigilența are valori mai mici, justificate de modificările din plan senzorial și mental, în special de capacitatea de a opera spontan informațiile.

În ceea ce privește procesele psihice de cunoaștere complexe, acestea sunt influențate de experiența cultural-intelectuală, dar și de capacitățile funcționale constituite în timp, deși acestea sunt, într-adevăr, relativ mai fragile la deteriorare. Concomitent, are loc o accentuare a emotivității, a nervozității și a stărilor de irascibilitate, contrabalansate de autocontrol, maturitate și prudență.

Inteligența se menține activă. Important este gradul de pregătire și instruire a persoanelor, ceea ce justifică și diferențele de curbă de declin a inteligenței, evidente mai ales la vârstele de 65-75 de ani. De exemplu, persoanele cu profesii intelectuale mențin mult mai antrenate capacitățile intelectuale și la vârste înaintate, ceea ce le capacitează, alături de celelalte însușiri, să fie potențiali viitori conducători auto.

Persoanele în vârstă care sunt sănătoase, fără boli „distructive” și care posedă aptitudini ar putea să obțină permisul de conducere auto, având în vedere că bătrânețea este, în primul rând, o stare de spirit!