Parapsihologia este o disciplină care studiază un grup de fenomene cunoscute ca „psi”, termen care se referă la transferuri de energie și informație ce nu pot fi explicate prin mecanisme fizice sau biologice cunoscute.
Fenomenele psi includ percepția extrasenzorială (PES), adică obținerea de informații fără mijlocirea organelor de simț, și psihokinezia (PK), adică mișcarea sau transformarea obiectelor fără mijlocirea organelor corpului.
PES include fenomene precum telepatia, adică transferul gândurilor de la o persoană la alta, clarviziunea, adică perceperea unor obiecte care nu sunt prezente în câmpul obișnuit al vederii, precogniția, adică perceperea unor evenimente care se vor petrece în viitor, și postcogniția, adică viziunea unor evenimente care s-au petrecut în trecut.
Cu toate că nu fac parte din câmpul de studiu al psihologiei, fenomenele psi au legătură cu psihologia, deoarece implică manifestări mentale sau ale comportamentului.
Controverse
Fenomenele parapsihologice ar putea fi explicate făcând apel la procese psihice care nu au nimic neobișnuit în ele. Astfel, ceea ce pare a fi clarviziune ar putea să nu fie decât rezultatul acuității vizuale foarte bune a unui individ. Ceea ce pare a fi telepatie poate să se datoreze unor indicii transmise involuntar de o persoană și recepționate inconștient de o alta, cum se întâmplă în cazul efectului profeției care se autoîmplinește. Ceea ce pare a fi precogniție poate să fie rezultatul unei coincidențe, iar ceea ce pare a fi psihokinezie ar putea să fie pur și simplu escrocherie. Majoritatea psihologilor înclină spre astfel de explicații în cazul fenomenelor parapsihologice.
Pe de altă parte, parapsihologii afirmă că fenomenele psi sunt rezultatul unor capacități extraordinare pe care le au anumite persoane. Unii afirmă chiar că fenomenele numite „paranormale” sunt produse de forțe supranaturale pe care știința nu le poate investiga.
Încercări de investigare științifică
Parapsihologia a suscitat întotdeauna atât interesul publicului larg, cât și pe cel al oamenilor de știință. Ca urmare, unii cercetători au încercat să studieze riguros, din punct de vedere științific, aceste fenomene controversate.
La Harvard, începând cu 1927, J. B. Rhine și soția sa, Louisa Rhine, au realizat mai multe studii prin care încercau să demonstreze existența fenomenelor paranormale. În cercetările lor, ei foloseau un set de 25 de cartonașe pe care erau imprimate diferite figuri geometrice. Sarcina subiecților era să ghicească ce figură se afla pe cartonașul pe care experimentatorul îl ținea în mână.
Constatând că numărul de subiecți care puteau ghici cartonașul era mai mare decât s-ar putea explica doar pe baza alegerii la întâmplare, Rhine a afirmat că rezultatele sale demonstrează că fenomenele parapsihologice există. Numai că rezultatele lui Rhine nu au putut fi reproduse în studii realizate independent de alți cercetători, astfel încât interesul cercurilor științifice pentru percepția extrasenzorială s-a diminuat.
În anii ’70 însă, interesul cercetătorilor pentru parapsihologie a reapărut. S-au realizat mai multe studii utilizându-se ceea ce s-a numit „tehnica Ganzfeld”. În tehnica Ganzfeld, participanții la experimente se relaxează într-un fotoliu confortabil, ochii le sunt acoperiți cu membrane translucide, iar în căști aud zgomote de grosimi diferite și intensitate egală. Se presupune că această tehnică ar facilita fenomenele parapsihologice prin distragerea atenției de la stimulii ambientali.
Rezultatele cercetărilor realizate păreau a demonstra existența fenomenelor paranormale, dar un articol din 1985 al lui Ray Hyman, un psiholog care manifesta scepticism față de parapsihologie, a arătat că studiile realizate până atunci erau pline de erori metodologice. Prin urmare, le lipsea rigurozitatea științifică și nu se putea spune că demonstrau existența fenomenelor paranormale.
SUA și parapsihologia
În anii ’80, serviciile secrete și armata americană au devenit interesate de fenomenele psi, datorită unor rapoarte privind percepția extrasenzorială și psihokinezia provenite din Uniunea Sovietică. Ca urmare, au cerut unei comisii a National Research Council să se ocupe cu studierea literaturii de specialitate care tratează aceste fenomene.
Concluzia comisiei a fost că experimentele care dovedeau existența fenomenelor parapsihologice au fost realizate greșit, fiind lipsite de validitate științifică. Acesta a rămas punctul de vedere al comunității științifice până în prezent.
O problemă greu de eliminat
Dincolo de aceste concluzii sceptice, studiul fenomenelor paranormale prezintă o problemă care cu greu poate fi depășită. Parapsihologii afirmă că fenomenele paranormale se află dincolo de experiența senzorială și sunt produse de forțe și entități care nu sunt accesibile observației directe. De aceea, în studierea fenomenelor parapsihologice nu pot fi respectate întocmai cerințele metodei științifice, ceea ce face ca studiile despre aceste fenomene să fie întotdeauna lipsite de validitate științifică.
Astfel, se intră într-un cerc vicios al cărui rezultat este excluderea fenomenelor psi din categoria proceselor psihologice care pot fi studiate riguros, din punct de vedere științific.
Lăsând deoparte chestiunea validității științifice, dacă excludem cazurile de fraudă, greșelile de metodologie și coincidențele, nu mai rămâne mare lucru de explicat din fenomenele parapsihologice.