Comunicarea umană este un fenomen complex, care include în structura sa nu numai mesajele transmise la nivel verbal, ci și informații transferate între interlocutori prin alte canale, cum ar fi mimica, adică modificările la nivelul feței, și pantomimica, adică gesturile care acompaniază, de obicei, o conversație. Acestea formează comunicarea nonverbală.
Comunicarea nonverbală cuprinde:
- modul în care se realizează contactul vizual și traiectoria privirii;
- gesturile și mișcările corpului;
- atitudinea posturală și orientarea corpului;
- comportamentele legate de spațiul personal;
- însușiri ale vocii, precum tonul sau grosimea.
Deși există multe cărți de psihologie practică ce prezintă modul în care poate fi decodată semnificația mesajelor nonverbale, în realitate nu sunt ușor de stabilit corespondențe precise între modificările feței sau mișcările corpului și ceea ce se află în mintea celui care a emis respectivul mesaj nonverbal. Dificultățile sunt rezultatul diferențelor care există între indivizii umani și, mai ales, al diferențelor care există între culturi.
Mesajele nonverbale pot fi interpretate la mai multe niveluri.
Nivelul individual
Cercetările au arătat că unele diferențe între indivizi, la nivelul trăsăturilor de personalitate, sunt reflectate în comportamentele nonverbale. De exemplu, persoanele extravertite tind să stabilească un contact vizual mai strâns cu interlocutorul, să stea mai aproape de acesta și să manifeste o expresivitate a feței mai bogată decât introvertiții.
În articolul despre tipurile de personalitate găsiți definiția termenilor extravert și introvert.
Comportamentul nonverbal este, de asemenea, un indicator pentru nivelul abilităților sociale ale persoanei și pentru prezența anumitor tulburări psihice, precum depresia sau schizofrenia.
La momentul actual există controverse între cercetători cu privire la faptul dacă limbajul nonverbal oferă sau nu indicii sigure privind prezența anumitor emoții specifice.
Nivelul interpersonal
La nivelul relațiilor dintre persoane, limbajul nonverbal oferă indicii în legătură cu apropierea sau distanțarea afectivă dintre interlocutori. Studiile au arătat că sincronizarea și similitudinea comportamentelor nonverbale între doi interlocutori arată în ce măsură există un acord între cei doi. De asemenea, s-a constatat că atunci când interlocutorii se plac, ei au tendința de a stabili spații personale mai restrânse, de a-și ajusta poziția corpului astfel încât să se afle față în față unul cu celălalt și de a avea un contact vizual mai strâns.
Statutul și puterea socială, cum ar fi calitatea de lider sau de șef, influențează exprimarea mesajelor nonverbale. Persoanele învestite cu putere manifestă mai multă dominanță vizuală. Prin dominanță vizuală se înțelege raportul dintre cât timp petrece o persoană privindu-i pe ceilalți când le vorbește și cât timp petrece privindu-i când îi ascultă. S-a constatat că persoanele care dețin putere socială petrec aproximativ tot atâta timp uitându-se la ceilalți și când vorbesc, și când ascultă. Cei care nu dețin putere tind să îi privească pe interlocutori mai mult timp când ascultă decât atunci când le vorbesc.
Cei care dețin putere manifestă un spectru mai larg de comportamente nonverbale față de cei cu statut inferior, al căror comportament nonverbal este mai restrâns și mai ușor de prezis.
Anumiți psihologi, Freud, de exemplu, au afirmat că mesajele nonverbale arată cu precizie dacă o persoană minte sau spune adevărul. Cu toate că uneori se poate constata, chiar și la nivel empiric, că indivizii care denaturează adevărul au tendința de a adopta comportamente care îi trădează, cum ar fi să lase privirea în jos, să fie neliniștiți sau să se înroșească la față, studiile nu au putut confirma o relație clară între denaturarea adevărului și limbajul corpului. În funcție de diferențele dintre persoane în ceea ce privește reactivitatea emoțională, unii reușesc să controleze aceste manifestări nonverbale, pe când alții se trădează.
Diferențe între indivizi
Cercetările au arătat că însușiri precum sexul, vârsta, apartenența la un grup etnic sau la o clasă socială influențează semnificativ modul în care se manifestă comportamentele nonverbale și semnificația lor.
Sexul
S-a constatat că femeile prezintă o expresivitate vocală și facială mai mare în comparație cu bărbații și că ele interacționează mai strâns cu ceilalți prin intermediul zâmbetului și al privirii. De asemenea, femeile percep mai ușor și mai precis decât bărbații semnalele nonverbale. Există două modalități prin care sunt explicate aceste diferențe.
Psihologii evoluționiști afirmă că femeile au un limbaj nonverbal mai dezvoltat deoarece, de-a lungul evoluției speciei umane, lor le-a revenit cel mai frecvent rolul de a îngriji nou-născuții. Deoarece copiii mici nu pot comunica decât nonverbal, este normal ca femeile să aibă capacități de comunicare nonverbală mai bune.
Din perspectiva dezvoltării umane și a psihologiei sociale, s-a afirmat că fetele și băieții învață, de-a lungul copilăriei și adolescenței, să manifeste comportamente conforme cu rolurile de gen acceptate în societate.
Cultura și etnia
Manifestarea comportamentelor nonverbale este influențată și de grupul etnic din care face parte persoana. Limbajul nonverbal al asiaticilor diferă de cel al europenilor sau al americanilor, iar europenii din sud, cum ar fi cei din Italia sau Spania, sunt mai expansivi și folosesc mai multe gesturi când se exprimă decât cei din nord. S-a observat că anumite grupuri etnice prezintă distanțe interpersonale, adică spații personale, mai mari decât altele atunci când mai mulți indivizi interacționează.
Feedbackul facial
În ultimul timp a fost pus în evidență un fenomen interesant, cu posibile aplicații terapeutice, numit feedback facial. Cel mai adesea, comportamentele nonverbale au fost considerate doar ca având rolul de a comunica informații către ceilalți, dar s-a observat că, dacă cineva adoptă o anumită expresie facială, acest comportament are influență asupra stării de spirit a persoanei în cauză.
Primul care a susținut că expresiile faciale duc la activarea unor emoții specifice a fost Charles Darwin, dar în ultimul timp au apărut și dovezi experimentale pentru această ipoteză. Cele mai multe dovezi nu au legătură cu trăiri emoționale specifice, ci mai degrabă cu cele două categorii generale de emoții: pozitive și negative. Studiile experimentale au arătat că, dacă indivizii își pot controla expresia facială în timp ce experimentează durere, trec mai ușor peste experiențele neplăcute.
Mișcările corpului și gesturile
Maniera în care corpul se mișcă și gesticulația transmit informații. Există o serie de gesturi independente de limbajul vorbit, numite embleme, care pot fi traduse în câteva cuvinte și care au aceeași semnificație, indiferent de persoană. Semnificația lor poate să varieze însă în funcție de cultură. Un exemplu de emblemă este alăturarea degetului mare de arătătorul îndoit, ceea ce, în America de Nord și Europa, semnifică faptul că totul este în regulă, adică OK.
Există, de asemenea, gesturi care susțin limbajul vorbit, numite ilustratori. Acestea pot să anticipeze ceea ce spune cel care comunică sau să completeze mesajul. Un exemplu de ilustrator este folosirea degetelor de la o mână pentru a marca o enumerare: „Unu la mână, doi la mână” etc. Adesea, ilustratorii pot să se afle în contradicție cu mesajul verbal emis, ceea ce reprezintă un indiciu că persoana respectivă denaturează adevărul.
Există și mișcări ale corpului care sunt îndreptate către cel care emite mesajul. Aceste gesturi, numite și autoadaptori, includ comportamente care presupun atingerea propriului corp, precum lovirea frunții cu palma sau încolăcirea părului în jurul degetelor. Se consideră că aceste comportamente apar când indivizii experimentează stări de disconfort psihologic.
Concluzie
În concluzie, comunicarea nonverbală cuprinde mai multe modalități diferite de exprimare și este necesară într-o multitudine de contexte psihologice și sociale. Limbajul nonverbal variază semnificativ în funcție de persoană sau grup social, astfel încât este dificil să se pună în evidență corespondențe precise între mesaje nonverbale și gânduri sau emoții. Totuși, este clar că oamenii folosesc o gamă largă de astfel de comportamente pentru a transmite mesaje, intenționat sau neintenționat.