Lipsită de energie, iritabilă și cu ochii stinși... Cu multă tristețe în suflet și fără posibilități vizibile de scăpare. Știi pe cineva care seamănă cu descrierea? S-ar putea să sufere de depresie.
Uneori ți se spune că ai căzut în „butoiul cu melancolie” sau că „ți s-au înecat corăbiile”. Amicii și colegii încep să te evite atunci când observă că nu faci niciun efort să scapi de starea ta pesimistă. Îți ieși din fire mai ușor și ai impresia că ai îmbătrânit brusc și definitiv. Apoi, parcă ai scăpat. Dacă a fost sau nu depresie, află din rândurile de mai jos.
Personajele
Pentru că teoria fără practică e cam aridă, haideți să cunoaștem câteva personaje...
Despina a fost considerată întotdeauna o persoană pe de-a-ntregul normală: familie, slujbă, prieteni. Loială, muncitoare, genul de fată pe care multe soacre și-ar visa-o alături.
Iată însă că schimbarea locului de muncă a pus mai multă presiune pe umerii Despinei decât aceasta putea duce. Datorită meritelor ei, a fost contactată de o altă firmă și i s-a oferit o slujbă cu responsabilități mai mari. A fost o perioadă grea, dar plină de împliniri.
Noii șefi erau foarte mulțumiți. Până când, după vreo patru luni, Despina a început să se plângă de dureri de cap insuportabile. Din senin, de multe ori, simțea o apăsare pe umeri și o greutate în piept, un nod în gât, precum și o senzație foarte stranie de sfârșeală. În final, Despina s-a hotărât să meargă la medic, însă acesta nu a găsit nimic notabil, în afara unei avitaminoze și a unui sindrom nespecific de stres. Între timp, Despina și-a pierdut aproape complet pofta de mâncare, se plânge de constipații atroce, iar din punct de vedere al lipsei de concentrare, uneori are impresia că nu este capabilă să facă un simplu calcul.
Dumitru nu este persoana pe care ți-ai dori-o foarte mult prin preajmă. E certăreț, sarcastic, nedrept, plin de sine. Toate lucrurile, la el, încep cu cuvântul EU: „eu am făcut asta”, „eu am următoarele calități” etc.
Dincolo de aceste caracteristici, Dumitru este considerat de cei foarte apropiați drept un băiat bun, care sare în ajutor și care, paradoxal, poate deveni foarte afectuos cu cei din jur. De o vreme însă, Dumitru a devenit insuportabil. Ai impresia că nu trăiește pentru nimic altceva decât pentru a da replici umilitoare celor din jur. Fumează ca un turc și parcă ar aștepta ca o următoare victimă să-i pice în plasă. Dumitru a recunoscut că nu știe ce i se întâmplă, că simte că l-a părăsit orice fel de chef, că de câteva ori chiar i-a venit să plângă. Starea lui este atât de proastă, încât de multe ori se gândește că mai bine n-ar fi. Îi vine să termine cu totul: cu sine, cu ceilalți, cu lumea.
Dorina nu a mai ieșit din casă de cel puțin o lună. Dacă ai întreba-o cum era înainte, ți-ar spune că mulți dintre cunoscuți o considerau „sufletul petrecerii”, o persoană tonică și optimistă.
Încetul cu încetul, cineva parcă i-ar fi dereglat mecanismul motivației și al bunei-dispoziții. Până când, în cele din urmă, din Dorina n-a mai rămas nimic, doar o stafie fără voință, în permanență obosită, incapabilă să resimtă cea mai mică plăcere, care doarme trei ore pe noapte și care s-a izolat de toți cei din jur.
Ce este?
Depresia este o stare ce funcționează ca un „motor” pentru inactivitate, rău fizic sau iritabilitate. Uneori, un dezechilibru chimic din creier ne face să ne simțim triști, fără nicio legătură cu situațiile pe care le trăim.
Cele trei personaje se întâlnesc
Am cunoscut personajele, haideți să stabilim și decorul. Ce au în comun Dorina, Despina și Dumitru, în afară de faptul că inițialele numelor lor încep cu fatidica literă D, cu care începe și depresia?
Dacă i-am pune împreună în aceeași încăpere, am avea parte de o scenă tragicomică. Într-un colț, Dorina ar privi pierdută mizeria propriei vieți. Despina s-ar văicări că în corpul ei ceva nu este în regulă, că toată dimineața a avut o durere atroce de cap, că n-are energie și că a început să se învinovățească pentru asta. Iar Dumitru, enervat de prezența lor, i-ar „lua la trei păzește”.
Și totuși, ei au ceva în comun. În esență, toți „suferă” de același lucru: de depresie. Manifestările lor sunt destul de diferite. Dacă Dorina, în mod evident pentru toți, este cea pentru care consecințele negative sunt cele mai vizibile, pentru că s-a izolat de toți și de toate și suferă de o lipsă de chef eternă, nici pentru celelalte două personaje situația nu este mult mai roz. Despina funcționează încă la noua ei slujbă, iar Dumitru nu a depășit, totuși, bariera unei funcționări în limite normale în plan social, chiar dacă este foarte, foarte aproape.
Drama depresivului
Drama celor trei personaje pare să fie, indiferent de forma de prezentare, drama depresivului. Existența unei pierderi sau pur și simplu un dezechilibru biochimic poate să genereze o stare dispozițională tristă, mascată uneori de simptome fizice sau de iritabilitate.
Tristețea aduce cu sine un întreg noian de gânduri negative, care modifică interacțiunea persoanei cu cei din jur, iar gândurile și comportamentele persoanei întrețin starea de tristețe, de iritare, de deznădejde. Putem vorbi aici mai degrabă despre o spirală vicioasă, în care lucrurile, dacă nu sunt ținute sub control, pot avea consecințe din ce în ce mai nefaste pentru individ și pentru cei din jur.
Așa cum se intră, așa se poate ieși din depresie. Uneori, lucrul acesta se întâmplă de la sine. Alteori, este nevoie de un ajutor de specialitate. Psihiatrul îți va recomanda medicamente care restabilesc echilibrul substanțelor din creier, iar dispoziția ta va fi mai bună. De asemenea, psihoterapeutul acționează asupra triadei negative, generând noi perspective, mai adecvate, asupra persoanei, a anturajului și a viitorului.
Ce ne face să fim triști? Fiecare își poate aminti nenumărate momente. Suntem triști când cineva apropiat moare. Suntem triști la despărțiri, în momente de bilanț mai degrabă negativ, când nu avem ceva sau când ni se ia ceva.
Teoria sine praxis
Fenomenul depresiei are o geneză complexă, în cazul nostru, al oamenilor. Să vezi depresia pe chipul cuiva este ușor, dar, ca să o înțelegi, e bine să ții cont de următoarele trei aspecte.
Depresia – emoție
Pentru a pune diagnosticul de depresie, tristețea este o condiție fără de care nu se poate. Toate situațiile fac referire la un singur lucru: la pierdere.
Fie că această pierdere este reală, precum moartea, despărțirea, pierderea sau furtul unui obiect, fie că este simbolică, precum pierderea statutului, pierderea tinereții sau pierderea libertății, practic, avem nevoie de depresie. Când pierderile sunt importante, tristețea ne ajută să ne dăm cu un pas în spate pentru a ne reface forțele. Aparent, perioada de inactivitate și jale ce urmează nu are niciun rost. De fapt, acest scenariu de acțiune declanșat de pierdere nu face nimic altceva decât să restabilească o ordine a lucrurilor care îi permite omului să-și reia viața de zi cu zi.
El nu a pierdut nimic palpabil, toți cei din jur sunt bine-mersi, nu a existat nimic care să-l fi întors pe dos.
Depresia – gând
Se întâmplă uneori ca, la bunul-plac al chimiei creierului nostru, dispoziția să devină mai degrabă tristă.
Avem posibilitatea să alimentăm această tristețe. Iar paiele pe care le punem pe foc sunt propriile noastre gânduri. Alteori, suferim pierderi reale, o despărțire, de exemplu, și folosim aceleași paie pentru a întreține vâlvătaia tristeții.
Oricât de firească ni s-ar părea izolarea, trebuie să trecem peste acest moment.
Depresia – comportament
Depresia ne împinge la un comportament de izolare, care nu face nimic altceva decât să confirme că nu suntem buni de nimic, că oricum ceilalți ne vor părăsi și că viitorul nu are niciun rost. Cel mai evident scenariu este cel al Dorinei, care a dat curs tendinței firești a depresivului spre izolare. Dar nici Despina nu este foarte departe: prin simptomele ei fizice, ea anunță anturajul că ar vrea să se retragă, să-și „lingă rănile” pentru a putea merge mai departe. Iar Dumitru, crescându-și agresivitatea față de cei din jur, nu face decât să-i îndepărteze și, în fond, să urmărească o izolare.
Triada depresiei
Viața noastră, interacțiunile cu ceilalți, activitățile și starea noastră de bine depind în mare măsură de un set interior de reguli, care ne spun ce este bine și ce este rău, ce ar trebui să facem și ce nu avem voie să facem și așa mai departe.
De obicei, o persoană depresivă are tendința de a gândi negativ despre sine.
Aaron Beck, unul dintre cei mai cunoscuți teoreticieni ai depresiei, vorbește despre o adevărată triadă depresivă.
Regulile pot fi reduse la propoziții simple despre noi înșine, precum „eu sunt o persoană responsabilă”, „eu sunt vulnerabil la abandon” etc., despre ceilalți în general, precum „ceilalți sunt de încredere”, „ceilalți îți vor înșela până la urmă așteptările”, și despre lume înțeleasă ca spațiu de desfășurare a vieții, precum „lumea în care trăiesc este un loc sigur”, „viitorul sună bine” etc.
Avem de-a face, cred că v-ați dat deja seama, cu o triadă cognitivă eu-ceilalți-lume, care reprezintă modelul „normal” de gândire.
Ajungem astfel la triada depresivă. În momentul în care o persoană se simte tristă, gândurile din capul ei sunt negative, iar o explorare atentă ar scoate la iveală propoziții care confirmă modelul depresiv.
Aceste gânduri negative sunt însoțite de gânduri negative despre alții. Dorina și-ar putea spune: „Cum nu mai sunt veselă, ceilalți au început să mă ocolească”. Despina s-ar putea gândi că „ceilalți nu mă susțin îndeajuns și de-abia așteaptă momentul oportun să mă abandoneze”. Iar Dumitru s-ar putea gândi că „oricum ceilalți nu fac nimic altceva decât să își urmeze propriile interese”.
Ca o încununare a întregii drame, lumea și viitorul sunt colorate cu tușe sumbre.
Pentru Dorina, „o viață într-o lume fără bună-dispoziție nu are niciun rost, iar lumea oricum e din ce în ce mai ternă”. Despina nu vede „nicio rezolvare a problemelor mele, decât dacă mi se va descoperi o boală foarte gravă care mă va sfârși”, iar pentru Dumitru lumea pare „fără niciun sens, oricum o mierlim cu toții”.
Practic, indiferent de felul în care ajungem să ne întristăm, dacă activăm această triadă depresivă, ale cărei conținuturi pot fi diferite pentru fiecare dintre noi, șansa să dezvoltăm un episod depresiv este foarte mare, tocmai pentru că aceste gânduri întrețin starea neagră a dispoziției.