S-a scris despre adolescență că este un câmp de bătaie pe care se înfruntă diferite forțe. Este un fapt de natură biologică ce inaugurează maturitatea sexuală și o avalanșă de evenimente psihologice, care l-au determinat pe Erikson să vorbească despre adolescență ca despre o perioadă de criză.
În timpul acestei perioade, eul adolescentului încearcă nevoia presantă a unui suport, deși, în mod paradoxal, el trebuie să găsească acest suport în propriile sale resurse.
Contra impulsurilor care se intensifică, adolescentul trebuie să mențină vechile apărări și să-și creeze unele noi, să-și consolideze achizițiile pe care le-a realizat deja.
Cea mai importantă dintre sarcini este efortul pe care îl depune în vederea sintezei tuturor identificărilor din copilărie, în timp ce acestea se lărgesc și se multiplică.
Încununat de succes, acest efort se va sfârși prin formarea unei personalități solide, dotate cu un sentiment subiectiv de identitate confirmată și acceptată ca atare de societate.
Lupta adolescenților
Procesele de dezvoltare ale adolescenței o fac în mod special susceptibilă la reacții mai mult sau mai puțin raționale, la situații sociale, fie că acestea apar în mediul familial, fie în societatea înțeleasă în sensul cel mai larg.
Unele dintre aceste reacții sunt tipice și generale; de exemplu, devalorizarea valorilor recunoscute și cucerirea unor noi valori, proiecția în exterior a slăbiciunilor și incapacităților personale, acuzațiile, manifestările directe de agresivitate, supracompensarea inerției și pasivității prin acte de brutalitate.
În abordarea psihologică facem diferența între realitatea interioară și realitatea exterioară. Când descriem maturizarea ca travaliu central al adolescenței, știm că forma, succesul sau eșecul adaptării la realitatea exterioară depind în mare parte de procese ce aparțin lumii interioare.
Lupta adolescenților se situează pe două fronturi:
- lumea interioară a conflictelor ce trebuie să fie rezolvate;
- relația cu lumea exterioară, adică mediul, de la cel mai apropiat la cel mai îndepărtat, care cere să fie stabilizată.
În ceea ce privește lumea exterioară, vorbim despre adaptare și despre metodele specifice pe care le solicită această stare de dezvoltare și de tranziție care este adolescența.
Reușita adaptării constituie unul dintre rezultatele pozitive ale acestui proces, dar, în primul rând, realitatea exterioară este cea care îi relevă adolescentului pe ceilalți indivizi.
În studiul relației adolescentului cu lumea exterioară vom determina până la ce punct această relație depinde de situația interioară, adică de rezolvarea conflictelor interioare vechi și noi, și până la ce punct influența factorilor exteriori determină ceea ce putem considera un nou aspect al unei situații psihice vechi.
Când cere adolescentul ajutor?
În această perioadă, fiecare individ traversează un fel de revoluție personală în serviciul eului. În același timp și în aceeași generație, fără îndoială ca și în cele precedente, asistăm la o puternică tentativă de a schimba această revoluție personală într-o revoluție mai generală, înlocuindu-l pe „eu” cu „noi”.
În timp ce se derulează lupta între forțele opuse ale acțiunii și ale angoasei, agitației și apărării, haosului și ordinii, bucuriei și disperării, dezvoltarea eului continuă.
În mijlocul luptelor interioare se dezvoltă noile talente și o nouă creativitate. Putem observa un talent poetic, modalități noi de exprimare, o dorință arzătoare de noi satisfacții emoționale.
Odată cu acest efort în vederea constituirii identității apar simptome mai mult sau mai puțin grave. Percepțiile interne ale unei lipse a identității se pot exprima prin sentimente de depersonalizare sau senzații de irealitate.
O asemenea percepție internă poate apărea și sub forma personalităților „ca și”, pe care o întâlnim atât de des în adolescență. În această perioadă, fenomenele „ca și” pot fi considerate o căutare normală a identității, fixând această nevoie pe un obiect considerat adecvat pe o perioadă mai scurtă sau mai lungă.
Confuzia generală de identitate și sentimentul pierderii coerenței eului culminează în dureroasa întrebare pe care o pune adolescentul: „Cine sunt eu?”.
Când cere adolescentul ajutor? În general, problemele sunt generate de o situație critică: susținerea examenelor, luarea deciziilor în legătură cu obiectul de studiu principal, o aventură sentimentală care trebuie să fie continuată sau, dimpotrivă, terminată.
Dar întâlnim și situații mai complicate. În ansamblu, acești tineri ne consultă atunci când devin conștienți că dificultățile lor nu vin doar din exterior.
Uimitoarea varietate care caracterizează comportamentul adolescenților depinde în mare parte de atașamentele lor anterioare, de viața fantasmatică inconștientă, de progresele din cursul copilăriei.
În alți termeni, putem spune că procesul de maturizare începe cu viața însăși; adolescența nu este decât ultima etapă, prelungită și complicată la extrem, și este, cel puțin teoretic, rezolvarea acestui proces.
Psihoterapia are un caracter special
Toate fazele dezvoltării individuale, adică istoria întregii copilării dinaintea adolescenței, reprezintă un proces de evoluție, în care schimbările marchează în același timp un sfârșit și un început.
Vestigiile fiecărei faze de dezvoltare se regăsesc incluse în faza următoare și, simultan, se poate prevedea evoluția unor elemente mai avansate apărute timpuriu.
Fazele de dezvoltare nu sunt delimitate strict și trecerea nu se face brusc, ci există întotdeauna perioade de reconstrucție și reamenajare a achizițiilor obținute anterior.
Această reconstrucție și reordonare a elementelor existente face din adolescență o perioadă critică, în care subiectul poate fi ușor destabilizat chiar și de situații obișnuite, nu doar de cele traumatice.
În același timp, putem spune că și psihoterapia are un caracter special în această perioadă, întrucât este greu să stabilești comunicarea cu un adolescent care oricum se simte neînțeles și în conflict cu lumea adulților, cu regulile și normele sociale.
Este nevoie de înțelegere și empatie, de o atitudine prietenoasă, de multă încredere și sinceritate pentru a reuși să ajuți un adolescent aflat în căutarea răspunsurilor la întrebările lui.