Într-un articol anterior am discutat despre cum așteptările nerealiste cu privire la partener pot duce un mariaj în criză, transformând dragostea în opusul ei. Acum vom vorbi despre o altă cauză a neînțelegerilor în cuplu: citirea gândurilor. Să examinăm un caz concret.
Mihaela, de profesie avocat, a povestit cum a sosit într-o zi acasă plină de entuziasm, deoarece avusese succes într-un proces important. A vrut să-i împărtășească soțului ei veștile bune, dar el s-a arătat distant și lipsit de interes. Ea și-a spus în sinea ei: „Nici nu-i pasă de mine. Îl interesează numai viața lui”.
În loc să sărbătorească împreună, Mihaela s-a dus în altă cameră. Soțul ei, care se simțea deprimat în acea zi din cauza unor eșecuri la serviciu, și-a spus, la rândul său: „Nu-i pasă de problemele mele. O interesează numai cariera ei”.
Astfel de incidente se întâlnesc des în viața cuplurilor cu probleme. Ele apar deoarece unul sau ambii soți se grăbesc să tragă concluzii negative despre celălalt, bazându-se pe interpretări eronate ale comportamentului partenerului. Acest fenomen poartă numele de citire a gândurilor, întrucât fiecare își construiește opinia despre celălalt crezând că „știe” ce se petrece în mintea lui sau a ei.
Numai că, în realitate, este imposibil să știm exact ce se petrece în mintea cuiva. Ceea ce vedem și observăm este întotdeauna comportamentul, și numai comportamentul, iar oamenii se comportă ambiguu. Ceea ce Mihaela nu a știut este că soțul său se simțea deprimat din cauza problemelor de la serviciu și nu avea curaj să discute cu ea aceste lucruri. Dar, pentru că nu și-a dat seama de neînțelegere, Mihaela a considerat că modul în care se comportă soțul ei este rezultatul unei trăsături de personalitate a lui: egoismul.
Tratat în acest mod, soțul Mihaelei a tras, la rândul său, concluzia că ea este „rea și egoistă”. De aici a apărut un lanț întreg de conflicte.
Pentru satisfacția conjugală, modul în care partenerii interpretează ce spune și ce face celălalt este mai important decât acțiunile propriu-zise.
Cum funcționează citirea gândurilor
Când interacționăm cu cineva, nu avem, de obicei, timpul necesar pentru a examina toate detaliile, astfel încât să ne formăm o imagine obiectivă despre gândurile și sentimentele acelei persoane. Cel mai adesea facem niște constatări rapide și ne bazăm pe indicii ambigue pentru a ne forma opiniile. Este foarte important pentru sentimentul nostru de securitate să înțelegem ce este în mintea celorlalți, de aceea „citim gândurile” frecvent și considerăm că ceea ce ghicim este real.
De foarte multe ori, informațiile ghicite sunt adevărate. Pentru că tot timpul ghicim ce este în mintea altora, suntem destul de buni la acest tip de predicții.
Dar, când suntem supărați sau surescitați, comportamentele ambigue ale celorlalți ne induc în eroare. Asta deoarece modul în care le descifrăm gândurile se bazează mai mult pe stările noastre interioare, pe temerile și așteptările pe care le avem, decât pe date obiective. În astfel de cazuri este puțin probabil să ne gândim la explicații alternative pentru ceea ce vedem și auzim. Imaginea negativă va tinde să se valideze din cauza fenomenului profețiilor care se autoîmplinesc.
Avantajul acestei ghiciri a comportamentului interlocutorilor stă în faptul că ne oferă explicații rapide legate de gândurile și emoțiile lor. Starea noastră de confort interior depinde de obținerea rapidă a acestor informații, întrucât incertitudinea ne provoacă disconfort. Dezavantajul este evident: ne putem înșela cu ușurință. Ne simțim respinși când celălalt este doar distrat sau considerăm că este supărat când, de fapt, este încordat sau anxios.
În problemele cauzate de „citirea gândurilor” apar două erori de interpretare: saltul la concluzii și generalizarea abuzivă.
Saltul la concluzii survine când cineva ajunge rapid la o concluzie catastrofică, bazându-se pe date irelevante. De exemplu, dacă soția întârzie la o întâlnire, un soț anxios se va gândi: „A murit într-un accident de mașină!”. O soție depresivă, observând că soțul său este obosit și apatic, va gândi: „Probabil s-a săturat de mine!”.
Generalizarea abuzivă presupune un șir de raționamente rapide, în care se pornește de la o constatare obiectivă și se ajunge la o generalizare falsă. Soția depresivă din exemplul de mai sus va gândi astfel: „Nu vorbește cu mine. Probabil că e supărat. Probabil că s-a supărat din cauza mea. Mereu e supărat din cauza mea. Tot timpul fac câte ceva care îl deranjează”.
S-a observat că aceste distorsiuni ale gândirii, identificate la persoanele depresive și anxioase, caracterizează și modul de relaționare al cuplurilor care au probleme.
Cum pot fi evitate neînțelegerile
Cuplurile pot contracara tendința de a-și forma imagini distorsionate folosind un set de principii simple. Aceste principii îi vor ajuta pe parteneri să ajungă la concluzii mai exacte și mai rezonabile despre celălalt. Iată aceste principii:
- Nu se poate ști cu adevărat ce se întâmplă în mintea altuia, adică atitudinile, gândurile și sentimentele sale. Putem realiza numai estimări.
- Ne bazăm pe semne, care sunt, de obicei, ambigue, pentru a estima ce gândesc cei de lângă noi.
- Folosim fiecare o metodă proprie de înțelegere a acestor semne, iar această metodă poate fi greșită.
- Interpretările pe care le facem depind de starea de spirit în care ne aflăm: putem fi veseli sau triști, enervați sau bucuroși.
- Gradul de încredere pe care îl avem în capacitatea noastră de a ghici ce se ascunde în mintea altuia nu are legătură cu acuratețea interpretărilor pe care le facem.
Deci neînțelegerile pot fi depășite dacă partenerii acordă mai puțină încredere capacității lor de a ghici gândurile și sentimentele celuilalt și dacă au în vedere explicații alternative pentru modul în care se comportă celălalt, în afara celor oferite de prima impresie.