Strigătul de viață al nou-născutului
Primul scâncet al copilului este sunetul cel mai așteptat al mamei, după ce, timp de 9 luni, s-a gândit neîncetat la acest moment. Primul strigăt de viață al bebelușului este, totodată, și finalul întrebărilor pe care și le-au pus părinții în toată această perioadă. „Oare cum va arăta? Cu cine va semăna? Va fi sănătos? Ce notă va primi la naștere?” sunt doar câteva dintre gândurile despre noul membru al familiei, care se perindă prin mintea părinților înainte de naștere.
Aceste întrebări denotă relația formată deja de câteva luni. Mama i-a vorbit, i-a cântat și și-a mângâiat de nenumărate ori fătul, dorind să se asigure că totul este în regulă. Și tatăl a luat parte la acest ritual de intercunoaștere, i-a vorbit și deseori și-a apropiat urechea de abdomenul soției pentru a asculta ce se întâmplă acolo, în interior.
Când relația decurge așa, este primul indicator că părinții își înțeleg rolul și își asumă responsabilitățile, având grijă ca sarcina să decurgă bine, sănătatea copilului fiind în prim-plan.
A deveni părinte nu înseamnă doar a da naștere, ci este un proces complex, cu desfășurare continuă, pe întregul parcurs al vieții.
Prima evaluare: scorul APGAR
Prima evaluare se face imediat după expulzie, în primul minut de viață al nou-născutului. În timpul evaluării se stabilește scorul Apgar, numele provenind de la Virginia Apgar, medic pediatru. Se verifică și se notează: tonusul muscular, adică activitatea, ritmul cardiac, adică pulsul, sensibilitatea sau reactivitatea la stimuli, adică grimasa, aspectul sau culoarea pielii și efortul respirator, adică respirația. Acești parametri se notează fiecare cu puncte de la 0 la 2, punctajul maxim fiind 10.
Punctele sunt repartizate astfel:
- Tonusul muscular: 2 puncte pentru mișcări active, viguroase, 1 punct pentru flexiuni ușoare ale extremităților, 0 puncte dacă musculatura este flască.
- Ritmul cardiac: 2 puncte pentru peste 100 de bătăi cardiace pe minut, 1 punct pentru sub 100 de bătăi cardiace pe minut și 0 puncte pentru absența bătăilor cardiace.
- Grimasa: 2 puncte dacă țipă, strănută sau tușește, 1 punct dacă apar grimase faciale, 0 puncte dacă nu reacționează.
- Aspectul: 2 puncte dacă tegumentele sunt roz, cu aspect normal al corpului, 1 punct dacă extremitățile sunt palide sau albastre, iar trunchiul este roz.
- Respirația: 2 puncte dacă există mișcări respiratorii regulate sau plâns viguros, 1 punct dacă efortul respirator este neregulat sau lent, 0 puncte dacă respirația lipsește sau copilul nu plânge.
Scorul Apgar se repetă după 5 minute, mai ales dacă punctajul este sub 10.
Este important să se știe că scorul Apgar nu reprezintă un prognostic pentru dezvoltarea pe termen lung a nou-născutului, ci doar semnalează măsurile terapeutice care trebuie luate imediat în privința sa.
Viața în prima lună
Deși tendința participanților pasivi la acest spectacol al vieții este de a minimaliza importanța acestei prime etape de dezvoltare a copilului, sugerându-se că părintele trebuie doar să-l hrănească și să-i schimbe scutecele, conform unei scheme predictibile, ceea ce se întâmplă în această perioadă înseamnă multe transformări atât pentru copil, cât și pentru părinte, chiar dacă acesta din urmă are experiența creșterii și a altor copii.
Niciun copil nu seamănă cu celălalt și fiecare are propriul mod de a-și manifesta nevoile. Unii bebeluși se hrănesc bine de la început, iar alții nu. Unii plâng doar când le este foame, iar alții plâng aproape continuu, fără o cauză aparentă. Cu toții se supun însă, într-un fel sau altul, condițiilor de acomodare.
În prima lună de viață, activitatea senzorio-motorie a nou-născutului se derulează prin intermediul reflexelor necondiționate: de tresărire, de apucare, de căutare și de sucțiune, de orientare, de regurgitare, de clipire și de apărare. În baza acestor reflexe se dezvoltă ulterior reflexele condiționate. Este posibil ca, în această perioadă, părinții să se delecteze cu primul zâmbet al bebelușului lor, de fapt un reflex al stării de bine, nicidecum un act voluntar de interacțiune. Zâmbetul social este întâlnit, de obicei, cam la sfârșitul celei de-a doua luni.
Comportamentul nou-născutului
În prima fază, la o privire sumară, comportamentul nou-născutului se reduce la programul de somn, de plâns și de hrănire. Însă fiecare element acoperă o mare varietate de nuanțe.
De departe, plânsul ne oferă cei mai mulți indicatori despre nevoile bebelușului. El poate să cheme de urgență, printr-un țipăt ascuțit, sau poate să spună că vrea atenție, printr-un scâncet uniform. În timp, mama învață să-și calibreze răspunsul în funcție de nuanța pe care o regăsește în plânsul copilului.
Dacă până acum câțiva ani se credea că nu este indicat ca mama să răspundă imediat la solicitările micuțului, pentru a nu se crea o relație de dependență, cercetările recente indică faptul că bebelușii care primesc atenția cuvenită din partea persoanelor de referință dezvoltă o încredere bine fundamentată. Ei învață că se pot baza pe persoanele din imediata apropiere și că pot apela la acestea ori de câte ori au nevoie. De asemenea, își permit să caute independența, prin lărgirea spațiului explorat, simțindu-se securizați ca urmare a mesajelor receptate.
Spre deosebire de aceștia, copiii care sunt crescuți în baza unor principii rigide, precum „copilul nu trebuie răsfățat”, „lasă-l să plângă, pentru că așa își dezvoltă plămânii”, „nu vreau să-l învăț cu nărav”, „trebuie să înțeleagă că mai am și alte treburi și nu pot fi tot timpul la dispoziția lui” etc., învață că nevoile lor sunt ignorate de cele mai multe ori. Astfel, ajung să creadă că nu are sens să și le exprime, ceea ce poate duce la o inhibare emoțională și comunicațională.
Somnul, în primele douăsprezece luni, se modifică substanțial pe parcursul celor patru trimestre. Dacă în prima lună copilul își petrece mai tot timpul dormind, cel puțin 14 ore pe zi, somnul fiind fragmentat de episoade de vigilență, de aproximativ 30 de minute, la interval de 4 ore, la șase luni poate dormi continuu 6-8 ore în timpul nopții. Totuși, fiecare copil are propriul ritm nocturn: unii dorm mai puțin pentru că ceva îi supără, alții au nevoie să fie hrăniți mai des ș.a.m.d. Medicii recomandă ca, în aceste 6 luni, micuțul să doarmă pe spate, și nu pe burtă, pentru a elimina unul dintre factorii care pot crește riscul de moarte subită, SIDS, adică sindromul de moarte subită a sugarului.
Hrănirea bebelușului se face pe două paliere: cel alimentar și cel emoțional. În afară de laptele pe care copilul îl primește de la mamă, el primește și stările acesteia. O mamă nervoasă va transmite sugarului și iritarea sa, iar o mamă fericită îi va transmite, împreună cu laptele matern, și liniștea sa.
Legătura afectivă
Legătura afectivă între sugar și părinți se creează cu mult înainte de nașterea acestuia. Imediat după aflarea veștii, cuplul începe să construiască viitorul. Unora le surâde viitorul imaginat, pe când alții îl văd ca pe prăbușirea tuturor planurilor. În funcție de modul în care se raportează la imaginea creată, va fi relația mai întâi cu fătul, iar apoi cu noul membru al familiei.
Un copil dorit se bucură de o legătură afectivă mai profundă decât un copil tolerat, iar multe sincope care apar în dezvoltarea copilului sunt urmarea unui transfer emoțional negativ din partea părinților, dar și a unui deficit în transmiterea mesajelor care să-i ofere copilului siguranța că suportul parental este oferit necondiționat.