Copilul se naște cu un număr mult mai mare de neuroni decât va avea ca tânăr adult. Creierul nou-născutului poate fi asemănat cu un bloc de marmură căruia experiențele trăite îi dau o formă. Iar jocul este experiența definitorie și specifică în perioada copilăriei.
Putem distinge mai multe valențe ale jocului:
- 1. Exercițiu fizic. Copilul cunoaște prin joc posibilitățile, performanțele și limitele propriului corp. Dar aceste jocuri nu sunt simple probe ale unor dexterități, ci sunt la fel de importante pentru construirea încrederii în sine. Să nu îți fie rușine cu propriul corp, să îl tratezi ca pe un prieten de nădejde, să îl poți iubi sunt tot atâtea trepte ale încrederii în sine.
- 2. Mod de compensare emoțională. Prin joc se pot pune în scenă sentimente și emoții pe care, altminteri, copilul nu ar avea cum să le exprime. Prin joc poate fi combătută senzația de neputință pe care o are atât de des copilul în viața de zi cu zi. Lumea jocului poate fi o evadare necesară din lumea care îi impune regula frustrării.
- 3. Mijloc de educație. Pentru a capta atenția și a fi memorate, informațiile și procedurile trebuie să fie comunicate într-un limbaj accesibil. Jocul este limbajul universal al copilăriei. Structuri de bază ale învățării, cum sunt a repeta, a imagina, a observa, a ordona, a încerca, sunt, de asemenea, și elemente fundamentale în multe jocuri. S-ar putea chiar spune că orice proces de învățare este o aplicație a unui joc într-un domeniu de probabilități definite.
- 4. Repetiție de roluri sociale. A observa copiii care se joacă de-a mama și tata, de-a doctorul, de-a soldații și multe altele de felul acesta ar putea fi o lecție obligatorie pentru oricare adult. Poate am înțelege mai bine unele contradicții ale modului nostru de viață și ale valorilor pe care le afișăm în fața copiilor noștri.
- 5. Cale de descoperire a propriei identități. Jucăriile pe care le alege, pe care le primește, pe care le colecționează, jocurile pe care le știe, care îi plac, la care e primit de ceilalți, îl ajută pe copil să se definească, în același mod în care adultul este definit de felul în care iubește și muncește.
Jucării „potrivite vârstei”
Părinții se gândesc adesea la jucăriile pe care să le cumpere copiilor lor în același mod ca la rechizitele școlare. Ele trebuie să fie neapărat „educative” și „adaptate vârstei”. Jucăria nu este însă un obiect la fel de standardizat ca programa școlară. Ea răspunde nevoilor unui anumit copil. Ca să fie potrivită, trebuie să cunoști copilul căruia îi va fi dăruită.
O cameră plină de jucării „potrivite vârstei” e uneori un efort sisific al părintelui de a-și despăgubi copilul pentru timpul pe care nu îl pot petrece împreună. Jucăriile ar trebui să-i ajungă și să-i țină companie. Ideea în sine nici măcar nu e rea. Unul dintre rolurile bine stabilite ale jucăriei este acela de a ține locul unei persoane iubite, temporar absentă.
Părintele dăruiește jucăria pentru că știe că vine în întâmpinarea unei dorințe a copilului. Copilul află astfel că dorințele lui sunt înțelese și că este în mintea părintelui, deci, într-un fel, împreună cu el, și atunci când acesta este plecat. Ca o astfel de relație triunghiulară, copil – jucărie – părinte, să se stabilească, e necesar ca adultul să păstreze o dreaptă măsură între calitățile tehnice ale obiectului și modul în care acesta este oferit.
Jucăria sofisticată tinde să devină un accesoriu tot mai răspândit în jocurile copiilor.
Când evaluați o asemenea jucărie, gândiți-vă și la câteva puncte critice:
- Câtă libertate a imaginației îi lasă copilului?
- Ce grad de participare solicită din partea lui?
- Ce pondere are presiunea modei în alegerea pe care o faceți?
Pe ambalajele jucăriilor și jocurilor veți găsi avertismente de genul „nepotrivită copiilor sub 3 ani, din cauza pieselor mici care pot fi înghițite”. Însă toate jocurile conțin „piese mici”, invizibile pentru ochiul grăbit, care pot zgâria structura personalității.
Așa cum majoritatea părinților au ajuns deja la concluzia că nu poți lăsa copilul în grija televizorului sau a calculatorului, e bine să nu uităm că jucăriile bune nu se găsesc în magazine. În magazine găsim doar obiecte care pot deveni jucării frumoase dacă semnifică o bună relație cu copiii noștri.