Igiena gurii reprezintă pentru copil, în mod incontestabil, un element de maximă importanță privind atât buna dezvoltare a organismului, cât și deprinderea regulilor de igienă generală.
Întrebarea pe care și-o pun adeseori părinții este: la ce vârstă trebuie să înceapă copilul să se spele pe dinți? Este total greșită concepția unor părinți de a imprima asemenea deprinderi copilului lor abia la vârsta de 4-6 ani, susținând că mai devreme copilul este prea mic pentru o asemenea îndeletnicire.
Așa cum baia trebuie să facă parte din obiceiurile zilnice ale omului, începând cu a 15-a zi de viață, și igiena gurii trebuie să se întindă pe toată perioada vieții. Nu trebuie să se înțeleagă că igiena gurii, respectiv periajul, ar trebui instituit chiar la nou-născut.
Putem spune totuși că, imediat după naștere, igiena gurii copilului trebuie avută în vedere și practicată de către mamă. Cum? În ce mod? Prin badijonarea gingiilor pruncului cu o soluție de glicerină boraxată, aceasta având scopul de a preveni apariția mărgăritărelului, atât de frecvent la sugari.
Masajul gingival
Ștergerea gurii nou-născutului cu tampoane îmbibate în mușețel este tot atât de indicată, completată fiind printr-un ușor masaj gingival practicat de către mamă cu pulpa degetului, bineînțeles după o prealabilă spălare a mâinilor și înmuierea degetului în ceai, adică infuzie de mușețel.
O asemenea manevră, prin activarea circulației în respectivele zone, va înlesni apariția dinților de lapte, temporari.
Masajul gingival are, în plus, un efect reconfortant asupra copilului, putând fi repetat de două, trei sau chiar patru ori, spre mulțumirea și buna dispoziție a celui ce-l așteaptă.
În ceea ce privește momentul prielnic al începerii periajului dentar, acesta poate fi situat în jurul vârstei de 1 an și 8 luni până la 2 ani, adică atunci când copilul are 16 dinți pe arcadele dentare.
O recomandare de ordin psihic în această privință: este bine ca, atunci când unul dintre părinți se spală pe dinți, să fie și copilul de față. În virtutea spiritului de imitație care se conturează la această vârstă, va cere și el să se joace cu periuța de dinți.
Periajul va fi efectuat de către copil cu o periuță mică, specială pentru copii, având grijă ca pasta întrebuințată să fie plăcut aromată, agreabilă la gust și, dacă este posibil, să nu conțină zahăr.
La început, periajul va fi executat în așa fel încât copilul să țină periuța cu mâna sa, iar părintele să-i ghideze mișcările cu mâna lui. Este bine ca micuțul să fie deprins încă de la început cu mișcările verticale ale periuței, acesta fiind modul corect de periaj dentar, întrucât periajul prin mișcări orizontale este insuficient pentru a curăța resturile alimentare dintre dinți.
Tehnica corectă a spălării pe dinți
Să ne imaginăm încercarea de curățare a unui grătar format din traverse paralele. Deplasarea perpendiculară pe axul transversal duce la accentuarea pătrunderii resturilor între acestea. Deplasarea verticală, paralel cu elementul grilei, împinge în afară resturile, locul rămânând curat.
În legătură cu clătitul gurii ce urmează periajului, putem spune că, la o vârstă prea mică, copilului îi este greu să-și clătească gura eficient, neputându-și coordona musculatura gurii pentru o bună eliminare a apei.
El va înghiți la început, odată cu apa, și o oarecare cantitate de pastă, lucru care nu trebuie să-i îngrijoreze pe părinți, neprezentând niciun pericol.
Tehnica corectă a spălării pe dinți:
- se înmoaie periuța sub un jet de apă fierbinte;
- se pune un centimetru de pastă pe periuță;
- corpul copilului va fi ținut drept, iar copilul nu va fi aplecat în față;
- se introduce capul periuței între buze și dinți, arcadele fiind în contact;
- mișcările de periaj se vor face din încheietura pumnului, având o direcție verticală, de sus în jos și de jos în sus;
- periajul se va face atât asupra dinților superiori, cât și asupra dinților inferiori, pe fața lor externă, dintre obraz și buze;
- se îndepărtează arcadele dentare și se începe periajul, tot cu mișcări verticale, de data aceasta separat pentru dinții superiori și inferiori, pe fețele dinspre colțul gurii și, respectiv, pe cele dinspre limbă;
- se ia apă în gură, buzele se închid, apa fiind trecută cu putere printre dinți, cu ajutorul musculaturii obrazului, arcadele dentare fiind în contact, apoi apa este eliminată din gură sub presiune.
Cel mai important periaj este cel de după masa de seară
Pastele de dinți se schimbă deoarece microbii din gură capătă o anumită rezistență la un anumit fel de pastă, schimbarea periodică evitând acest lucru.
Un alt lucru la fel de important este ca fiecare membru al familiei să aibă periuța sa proprie, pe care și-o va recunoaște după culoarea mânerului.
Cel mai important periaj este cel de după masa de seară.
Sfaturi practice:
- fiecare pacient va avea două periuțe: una pentru acasă și una pentru serviciu, călătorii etc.;
- periuțele vor fi astfel înlocuite încât să nu fie amândouă noi în același timp;
- periuța va fi înlocuită după 2-3 luni de folosire;
- periuța va fi curățată minuțios, după fiecare folosire, cu apă călduță de la robinet, după care va fi bătută pe marginea chiuvetei pentru îndepărtarea excesului de apă;
- periuțele vor fi menținute în atmosferă deschisă, cu capul în poziție verticală, departe de periuțele altor persoane.