Faringele este unul dintre organele cele mai expuse infecțiilor. Orice angină acută este expresia unui fenomen de apărare față de agresiunea produsă de germenii patogeni.
Fenomenul de adaptare al copilului la viața extrauterină are loc progresiv. Sistemul defensiv imunitar se dezvoltă treptat, astfel încât, în jurul vârstei de 10-12 ani, poate fi comparat cu cel al adultului.
Dezvoltarea mijloacelor de apărare imunitară se face prin agresiunea repetată pe care o produc germenii sau factorii fizici ai mediului ambiant la nivelul formațiunilor limfoide ale faringelui.
Imunologii apreciază că este nevoie de 60 până la 100 de asemenea agresiuni pentru definitivarea configurației imunitare normale a copilului. În toată această perioadă, rinofaringitele repetate pe care le face copilul intră în cadrul așa-numitei „boli de adaptare”.
Antibioterapia abuzivă expune copilul unei serii de complicații nedorite
Cunoașterea acestui mecanism de adaptare este utilă nu numai medicului, dar și părinților, care au tendința ca, la cea mai banală rinită sau faringită, să administreze copilului antibiotice.
Antibioterapia abuzivă, nejustificată, aplicată din ignoranță, pe lângă faptul că nu este necesară, determină întârzierea instalării sau perturbarea mecanismului imunitar firesc și, în plus, expune copilul unei serii de complicații nedorite, de exemplu micoze.
Ca regulă, trebuie reținut că au nevoie de tratament antibiotic numai o parte dintre faringo-amigdalite, și anume cele cu evoluție gravă, formele pultacee, cu puroi, cele ulcero-necrotice sau anginele din bolile infecțioase.
O angină nu trebuie ignorată, medicul fiind cel care va stabili tratamentul adecvat. Consultarea acestuia este necesară când este vorba despre un copil mic, când există ulcerații în gât sau când febra este ridicată.
Anginele acute se însoțesc de simptome generale, precum lipsa poftei de mâncare și astenie, a căror intensitate este în funcție de natura și virulența agentului infectant și de reactivitatea imunologică a organismului.
În angină domină durerea cu sediul „în fundul gâtului” și iradiere spre ureche. Când durerea se accentuează pe una dintre părți, înseamnă că angina s-a complicat cu supurație pe partea respectivă.
O serie de angine sunt virale. Ele se manifestă cu precădere în sezonul umed și rece, în cursul unor epidemii de viroze. Acestea sunt tratate prin metode homeopate.
Pentru medicul homeopat prezintă importanță localizarea durerii, caracterul ei, dacă este arsură, înțepătură sau simplă iritare, dacă este agravată sau ameliorată de frig, căldură ori înghițit, precum și aspectul gâtului: roșu, cu ulcerații sau fără, cu puncte albe.
Numai medicul homeopat poate să aleagă remediul necesar pacientului
Există remedii homeopate care se pot administra în funcție de simptomatologia pacientului.
Belladonna este considerat un remediu important în amigdalita acută. Pacientul are faringele uscat, de culoare roșu-aprins. Există durere la înghițire, cu iradiere spre urechea dreaptă și sete intensă pentru apă rece. Febra este mare.
Mercurius solubilis se administrează atunci când faringele și amigdalele sunt roșii. Există transpirație, frisoane și respirație urât mirositoare. Limba păstrează, în general, amprentele dinților, iar setea este intensă.
Apis mellifica este un remediu folosit atunci când faringele are o culoare roșu-aprins, iar durerea este calmată de băuturi reci.
Phytolacca este remediul indicat dacă gâtul este roșu-închis, mai ales pe părțile laterale, ganglionii sunt măriți, iar durerea iradiază spre ureche.
Dacă amigdalele și faringele prezintă ulcerații cu secreții gălbui, remediul este Kali bichromicum.
Dacă durerea începe de la amigdala stângă, iar faringele este roșu-închis și foarte dureros, remediul este Lachesis. Dacă prima afectată este amigdala dreaptă și există și acuze digestive, remediul poate fi Lycopodium.
Homeopatia are avantajul că poate trata atât cazul acut, cât mai ales terenul pacientului, distanțând sau chiar împiedicând apariția unor noi episoade acute, putându-se astfel evita amigdalectomia, adică extirparea amigdalelor.
Numai medicul homeopat poate să aleagă remediul necesar pacientului său sau, la nevoie, să asocieze chiar antibiotice.
Anginele frecvente necesită analize mai detaliate și un tratament denumit „de teren”, care vizează restabilirea, per ansamblu, a unui răspuns imunitar eficient.